foto: Facebook/@Bibi Gavrilă
„Dulce de Dăbuleni”, „Burebista”, „Semaca”, „Oltenia” sunt soiuri de pepene verde înscrise în Catalogul Institutului de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor (ISTIS) 2024. În total, în România sunt înregistrate oficial 14 soiuri de pepene galben și 25 de soiuri de pepene verde.
Cultivatorii de pepeni care postează anunțuri comerciale pe grupurile de profil, cum este, de pildă, „Pepenari de peste tot”, vând însă hibrizi de pepene obținuți și comercializați, cu precădere, de firme cu acoperire internațională. Acești hibrizi sunt, de pildă, Karistan, Mirsini, Lusitana și nu se regăsesc în Catalogul ISTIS, fiind însă omologați la nivel european sau internațional.
Dulce de Dăbuleni
După ce am consultat catalogul ISTIS 2024, unde am găsit și alte denumiri de pepeni, care nu sunt atât de cunoscute, (Otoman, Adam, Gabriel etc.), am decis să-l sunăm pe Ștefan Nanu, directorul științific al Stațiunii de Cercetare – Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri (SCDCPN) Dăbuleni, pentru a afla mai multe despre pepenii De Dăbuleni, 60 de Dăbuleni, Dulce de Dăbuleni și Oltenia.
Este vorba de trei soiuri de pepene verde, care nu sunt foarte recente și un soi de pepene galben Dăbuleni 60, omologat mai târziu. „Și încă un soi de dovleac omologat în 2024”, a declarat directorul științific al SCDCPN Dăbuleni, pentru G4Food. Acest tip de dovleac se numește Valin 24.
Pentru soiurile de pepene verde, există trei soiuri Dulce de Dăbuleni, De Dăbuleni și Oltenia. Dulce de Dăbuleni și Oltenia sunt rotunzi/ovali, diferiți în ceea ce privește culoarea. În timp ce Dulce de Dăbuleni este albui, de culoare verde închis, pe un fond verde deschis, Oltenia are dungi verzi, pe un fond alb verzui, mai deschis la culoare. Ambele au undeva la 10-13 kilograme.
Dacă ne referim la cel galben, Dăbuleni 60, este un fruct mare, de 12 kilograme. La exterior culoarea este deschisă de alb-verzui, fără dungi. Acest soi de pepene, omologat în 2020, este rotund cu striații și cu pulpă de culoare alb-verzui.
„La pepenii verzi, la toate cele trei soiuri, miezul este roșu, dulce cu semințe de dimensiuni medii spre mari”, a declarat Ștefan Nanu.
El ne-a mai spus că toate cele trei soiuri de pepene verde sunt, fiind create la Dăbuneni, adaptate să valorifice bine terenurile. Cel mai important lucru este că sunt tolerante la una dintre cele mai frecvente și rele boli pe care le au pepenii, anume fuzarioza. Cele trei soiuri tolerează această boală. Chiar dacă apare, fructul tot ajunge la maturitate, cu oarecare pierderi. Totuși, duce fructul până la final. La alte soluri sau hibrizi, planta moare după ce s-a îmbolnăvit cu această boală.
Aceste soiuri de pepeni se cultivă aproape peste tot. „Noi livrăm semințe în mai toate locurile unde se cultivă pepeni. Mai puțin se cultivă în Dăbuleni dintr-un singur motiv. Aici piața a început să se îndrepte pe soiuri de tip hibrid foarte timpuri”, a declarat Ștefan Nanu. Directorul științific susține că ele nu se încadrează la capitolul timpurii/ foarte timpurii, ci la semi-timpurii.
„Atunci se pretează mai mult pentru alte zone, undeva în afara zonei Dăbuleni, unde nu există această dorință de a ieși primii. Asta este caracteristica zonei Dăbuleni, să iasă primii pe piață”, a precizat directorul științific.
Ștefan Nanu a menționat faptul că la ei în zonă, în momentul actual poate spune că deja s-au terminat pepenii. În alte zone, el afirmă că abia acum încep. În zonele unde nu e preferată timpuritatea, și zonele unde sunt tipuri de sol fără nisip.
„Foarte simplă (achiziționarea), pe toate canale posibile, comanzi pe telefon, pe email, pe WhatsApp, se dau comenzi și se livrează prin curier, Poșta Română”, a menționat Nanu Ștefan.
Un kilogram de semințe costă în jur de 200 de lei. Amatorii de astfel de semințe sunt cei care cultivă pepeni pe o tehnologie tradițională, și care nu intenționează să obțină producții timpurii.
„Dacă nu ar fi rezistente la acea boală (fuzarioza), i-am putea cultiva doar prin altoire. Dacă altoim, crește prețul foarte mult. Prețul pe plantă”, a precizat directorul științific.
Nanu Ștefan ne spune că ei au semințe din toate cele trei tipuri de soiuri și sunt ani în care vând 100 de kilograme sau ani în care vând 50 de kilograme. Acest lucru depinde în funcție de anul respectiv.
Ce e cu ofertele de pe Facebook la pepeni?
De obicei vedem pe Facebook oferte la pepeni precum Karistan, Mirsini, Lusitana și altele care nu apar în catalogul ISTIS. De aceea, am decis să-l întrebăm pe Nanu Ștefan și despre acest lucru.
Directorul științific a spus că, în general, oamenii își cumpără semințe de pepene din rețeaua de magazine. În mod normal, se pot cultiva în România. Există la comercializare soiuri care se găsesc în catalogul oficial al României. Catalogul ar trebui să fie, după cum spune directorul științific, același cu cel al Uniunii Europene.
„Ce se cumpără și ce se cultivă ar trebui să se găsească în catalog”, a declarat Ștefan Nanu.
Burebista, Semaca
Am vrut să discutăm și cu Agrosel, menținător al soiurilor Burebista și Semaca. Reprezentanții firmei au ales să ne trimită două link-uri cu caracter comercial, ca răspuns la întrebările formulate, și nu am reușit să discutăm telefonic (pentru răspunsuri). Cele două linkuri cu caracter comercial nu sunt utile în totalitate demersului nostru jurnalistic, fiindcă informațiile prezente acolo nu răspund tuturor întrebărilor formulate de noi, cum ar fi de pildă, în ce zone din România sunt cultivate aceste soiuri.
Pepenele Burebista F1 este un hibrid de pepene verde, de tip Crimson Sweet, cu toleranță la fluctuațiile de temperatură și umiditate. Face față la transport și a fost inventat pentru cei care preferă pepenele de calibru mediu, 6-9 kg. Crocant, dar excelent și pentru limonadele din suc de pepene pentru conținutul ridicat de zahăr.
În 2019, hibridul Burebista F1 a fost comercializat de un retailer german prezent pe piața românească.
Karistan de la Rotunda
Am sunat și un cultivator de pepeni verzi, din comuna Rotunda, județul Olt.
„În toată comuna, sunt 50-55 de hectare cultivate cu pepeni. Noi cultivăm hibrizi cumpărați de la o firmă mare. Ei vând și semințe, în plic, și plăntuțe altoite aduse din Grecia. Hibrizii se numesc Karistan, Mirisini, Lusitana. Eu cumpăr semințe, la prețul de 0,30 de bani sămânța. Kilogramul de semințe costă 300 de lei”, ne-a declarat Bibi Gavrilă.
„Eu pun semințele în pământ începând cu luna mai, eșalonat, la două săptămâni, și am pepeni de recoltat și în luna septembrie”.
Fermierul, în vârstă de 66 de ani (a lucrat ca lăcătuș mecanic în ferme de creștere a porcilor) cultivă în prezent 6 ha cu pepene verde.
„Unii cumpără plăntuțe altoite, aduse din Grecia, dar dacă pepenele nu se coace bine, are gust de dovleac sau de castravete. Dacă pun direct sămânța în pământ, nu are gustul ăsta”, susține fermierul.
„Soiuri românești? Cultivam înainte Dulce de Dăbuleni, era bun, dar acum nu-l mai cultivăm, eu nu am auzit să-l mai pună cineva în pământ. Păi ce, mai e bună Dacia de altădată? Acum folosim alte mărci. Așa e și cu soiurile de pepene verde. Cumpărăm de la firmă”, a precizat Bibi Gavrilă.
El spune că vinde pepenii atât la supermarketuri, cât și unor intermediari.
Prin urmare, soiurile de pepene verde create în România sunt mai puțin cultivate decât soiurile/hibrizii oferiți de firmele multinaționale. Dulcele de Dăbuleni nu se mai cultivă în Oltenia. Fermierii folosesc în cultură hibrizii Karistan, Mirsini, Lusitana etc.
Filiera grecească
Cultivatorii de pepeni din comuna Gheorghe Doja, județul Ialomița, folosesc răsaduri altoite aduse din Grecia. Viorel Radu, membru al unei cooperative agricole care livrează pepeni în hypermarkerturi, a descris, cu două sezoane în urmă, pentru Formula AS, cum este înființată și condusă o cultură de pepeni, în Câmpia Bărăganului:
„Noi ne facem, încă din luna Ianuarie, niște planuri. Fiecare dintre noi decide ce suprafață vrea să cultive. Când suntem hotărâți, îl sunăm pe băiatul care ne furnizează material săditor. Comenzile sunt transmise firmei din Grecia. Acolo, fiindcă este mai cald decât la noi, sunt obținute răsadurile altoite. Noi nu mai punem semințe în pământ, ca altădată. Punem niște plăntuțe pe care le primim pe la începutul lunii Aprilie. Le plantăm mecanizat, cu un tractor. Apoi punem îngrășăminte și așteptăm ca plantele să se dezvolte. Aplicăm și pesticide, dar în cantități foarte mici. Dacă hypermarketul găsește reziduuri peste o anumită limită, ne refuză marfa. Și, bineînțeles, irigăm, irigăm mereu, altfel fructele seacă, se usucă. Cel mai solicitant moment este la cules. Avem nevoie de echipe formate din 7-8 culegători, ca să încarce un camion. Fără brațele lor, noi am muncit degeaba. Culesul nu poate fi făcut decât manual. Sunt cantități uriașe, de 60 la 100 tone pe un hectar”.
De ce fermierii români preferă hibrizii internaționali?
Această situație are mai multe explicații:
Oferta autohtonă de semințe nu poate acoperi cererea fermierilor, care cultivă mii de hectare la nivel național.
Hibrizii oferiți, cu precădere, de firmele multinaționale au ceea ce se numește „timpurietate”, adică permit fermierilor să scoată fructe pe piață mai devreme decât de obicei, la prețuri mai mari.
Există și o corelare între valorile comerciale ale unor hibrizi și cererea pe piață: caracteristici, dimensiuni etc. Un pepene de dimensiuni mai mici poate vândut mai ușor în rețelele de hypermarket-uri.
Păstrarea unor soiuri românești este un lucru necesar, care ține de rezerva națională de genetică vegetală. Legile pieței și globalizarea acesteia își spun însă cuvântul și răspund mai bine unei agriculturi moderne.
Este bine să avem soiuri autohotone, după cum este la fel de bine ca fermierii să se bucure de o ofertă bogată de soiuri și hibrizi, din care să aleagă ceea ce este adecvat pentru afacerea lor agricolă.
