Politica Agricolă Comună: România, așteptată să depună Planul Național Strategic ”cât mai curând posibil”; oferă forul european flexibilitate în ce privește termenul de depunere?
Curtea Europeană de Conturi a publicat în 5 februarie un raport în care a consemnat că atât Comisia europeană, cât și statele membre au luat măsuri pentru a promova utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor, dar progresele înregistrate în măsurarea și reducerea riscurilor asociate utilizării acestor produse sunt limitate.
Curtea a examinat dacă legislația UE oferea stimulente eficace pentru reducerea dependenței de produsele de protecție a plantelor. Normele UE impun fermierilor să aplice gestionarea integrată a dăunătorilor, ceea ce înseamnă că fermierii ar trebui să recurgă la produse de protecție a plantelor ( pesticide ) doar în cazul în care metodele preventive sau de alt tip eșuează sau nu sunt eficace. Deși sunt obligați să aplice gestionarea integrată a dăunătorilor, fermierilor nu li se cere să țină o evidență a modului în care aplică aceste metode, iar asigurarea respectării obligațiilor în materie este deficitară.
Politica agricolă comună poate contribui la sprijinirea utilizării durabile a produselor de protecție a plantelor, de exemplu prin sisteme obligatorii de consiliere agricolă și prin sprijinul financiar acordat pentru măsuri precum agricultura ecologică și pentru schemele de mediu. Corelarea plăților din cadrul politicii agricole comune cu cerințele legale poate contribui la asigurarea respectării acestor norme, însă aplicarea gestionării integrate a dăunătorilor nu constituie în prezent o condiție pentru a se beneficia de plăți în cadrul politicii agricole comune.
Accesul fermierilor la metode alternative și la produse cu risc mai redus i-ar putea ajuta pe aceștia să aplice gestionarea integrată a dăunătorilor. În 2009, Uniunea Europeană a creat o categorie de produse de protecție a plantelor „cu risc redus”, însă, până în prezent, puține produse din această categorie au fost puse la dispoziție pentru utilizare.
Curtea a examinat dacă Comisia și statele membre au evaluat riscurile și efectele asupra mediului antrenate de utilizarea produselor de protecție a plantelor și a constatat că datele colectate și puse la dispoziție nu erau suficiente pentru a permite o monitorizare eficace. Statisticile UE disponibile cu privire la vânzările de produse de protecție a plantelor sunt agregate la un nivel prea general pentru a fi utile, iar statisticile privind utilizarea agricolă a acestor produse nu erau comparabile.
Curtea recomandă Comisiei:
- să verifice că statele membre transformă principiile generale ale gestionării integrate a dăunătorilor în criterii practice și controlează respectarea acestor criterii la nivelul exploatațiilor, permițând corelarea acestora cu plățile din cadrul politicii agricole comune în perioada de după 2020;
- să îmbunătățească statisticile referitoare la produsele de protecție a plantelor atunci când va revizui legislația, astfel încât aceste statistici să fie mai ușor accesibile, mai utile și mai comparabile; și
- să evalueze progresele realizate în direcția obiectivelor de politică și să îmbunătățească indicatorii de risc armonizați sau să dezvolte unii noi, ținând seama de utilizarea produselor de protecție a plantelor.
Utilizarea pesticidelor poate crea presiuni asupra mediului și poate prezenta riscuri pentru calitatea apelor subterane și de suprafață, pentru calitatea solurilor, pentru biodiversitate, pentru ecosisteme și pentru sănătatea umană, inclusiv prin reziduurile din alimente. Pesticidele pulverizate pe câmpuri pot penetra în pământul și în apele din vecinătatea zonelor respective. Aceste produse afectează plantele și animalele și pot contribui la declinul biodiversității1, inclusiv la reducerea populațiilor de insecte. Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice consideră că aceste produse reprezintă unul dintre factorii determinanți ai declinului populației de polenizatori.
„Gestionarea integrată a dăunătorilor” este un concept apărut în anii 1970, care pune accentul pe prevenirea infestării cu dăunători și recurge la practici agricole durabile, cum ar fi rotația culturilor și selecția de semințe rezistente la dăunători. Acest concept include, de asemenea, monitorizarea dăunătorilor și stabilirea unor valorilimită fiabile care să permită luarea unei decizii cu privire la necesitatea și la momentul aplicării unor măsuri de combatere a dăunătorilor. În comparație cu aplicarea sistematică de produse de protecție a plantelor, gestionarea integrată a dăunătorilor este o abordare mai ecologică, ce combină practici de „bun simț”. Ea permite reducerea dependenței de produsele de protecție a plantelor: dacă aplică această abordare, fermierii recurg la produse chimice de protecție a plantelor numai dacă este necesar, după epuizarea metodelor preventive, fizice, biologice sau a altor metode nechimice de combatere a dăunătorilor. Gestionarea integrată a dăunătorilor este o parte importantă a politicii UE referitoare la produsele de protecție a plantelor și a devenit obligatorie în 2014.
Pentru a stimula creşterea artificială a plantelor ,foarte mulţi legumicultori aplică,în mod iresponsabil,bestial,cinic ,alarmant ,criminal ,cantităţi imense de azotat de amoniu la rădăcina plantelor.,odată cu apa cu care udă Ori, este arhicunoscut faptul că azotatul de amoniu CONŢINE NITRAŢI ŞI NITRIŢI CARE SUNT CANCERIGENI. Deci, practic aceştia vând cancer pe tarabe sub formă de: tomate ,castraveţi ,salată,ardei ,vinete,morcovi,ţelină,spanac,mărar, pătrunjel,leuştean,varză,pepeni,ceapă,usturoi,mere,pere, gutui,prune,cireşe,vişine,căpşuni,porumb,dvleci,dovlecei şi multe altele.De aceea s-a înmulţit nr de persoane bolnave de cancer la toate vârstele.Trebuiesc montate Laboratoare ptr.depistare în toate judeţele Şi în toate pieţele mari.Pentru legume-fructe din import mers direct în depozitele en-gross şi luat probe.Şi cele neconforme oprite de la vânzare