Există mulți oameni care refuză să gătească. Motivele sunt multe: lenea e pe primul loc. Apoi vin răsfățul, faptul că altcineva din casă, familie sau anturaj realizează această obligație domestică, lipsa dorinței de a încerca și a se perfecționa. Pentru că gătitul este o activitate care are, în primul rând, nevoie de practică. Mai ales acum, când găsești atâtea rețete și sfaturi pe net.
Dar este și o categorie de oameni care nu gătesc… de frică. Această teamă de a găti poartă numele de mageirocofobie.
Poate apărea din mai multe cauze și se poate manifesta în diverse moduri, în funcție de severitatea anxietății și de experiențele personale. Poate fi legată de un eveniment traumatizant legat de gătit sau de teama că mâncarea nu va fi perfectă sau corect gătită, inclusiv din punct de vedere sanitar. Poate apărea pe un fond de anxietate sau la persoane traumatizate fizic (arsuri, accidente casnice) sau la persoane obsedate de teama erorii sau a curățeniei exagerate (la cei obsedați de microbi etc.).
Cum se manifestă mageirocofobia:
- Anxietate intensă înainte sau în timpul gătitului: Persoanele pot simți panică, nervozitate sau neliniște intensă atunci când trebuie să gătească sau când se află în bucătărie.
- Evitarea bucătăriei: Cei afectați de această fobie pot evita complet gătitul, preferând să mănânce doar mâncare gata preparată, să comande din restaurante sau altcineva să gătească pentru ei.
- Simptome fizice: Teama de a găti poate duce la simptome fizice precum transpirații, tremurături, dificultăți de respirație, accelerarea ritmului cardiac sau chiar atacuri de panică.
- Probleme emoționale: Persoana poate experimenta sentimente de vinovăție, rușine sau frustrare pentru că nu poate face față sarcinilor obișnuite legate de gătit.
- Dificultăți în viața de zi cu zi: Această fobie poate afecta semnificativ viața de zi cu zi, ducând la dificultăți în menținerea unei alimentații sănătoase sau la conflicte în relațiile de familie.
Această fobie poate varia ca severitate, de la ușoară anxietate până la panică severă, și poate necesita ajutor specializat, cum ar fi terapie cognitiv-comportamentală, pentru a fi tratată.