Foto: Colaj G4Food
Ciupercile au strategii uimitoare de supraviețuire, unele dinter ele folosindu-se inclusiv de infectarea insectelor. Ciuperca Ophiocordyceps, de exemplu, controlează comportamentul furnicilor infectate, forțându-le să urce pe frunze înainte de a elibera spori – un exemplu de parazitism incredibil în lumea naturală.
Alte ciuperci au comportamente asemănătoare.
Un comportament similar are ciuperca Cordyceps militaris, care infectează insecte precum omizile. După ce ciuperca invadează corpul gazdei, aceasta crește în interiorul insectei, consumându-i treptat organele interne. În cele din urmă produce structuri reproductive care ies din cadavrul insectei pentru a elibera spori și a infecta alte gazde.
Massospora este o ciupercă care infectează cicadele. După ce sporii intră în corpul gazdei, ciuperca distruge o parte din abdomenul insectei, înlocuindu-l cu o masă de spori. În mod surprinzător, cicadele infectate continuă să zboare și să se împerecheze, răspândind astfel ciuperca la alte insecte.
Entomophthora muscae atacă muștele. Odată infectată, musca începe să manifeste un comportament neobișnuit, cum ar fi urcarea pe o suprafață înaltă (fenomen numit „summit disease”). Înainte de moarte, musca își fixează picioarele într-o poziție fermă, iar ciuperca eliberează sporii din cadavrul ei, care sunt apoi răspândiți de vânt sau de alte muște care intră în contact.
Unele ciuperci atacă broaștele
Ciupercile Pandora formicae infectează furnicile. Similar cu Ophiocordyceps, ciuperca determină furnicile să urce pe plante și să se fixeze pe o frunză, unde mor. Ulterior, ciuperca crește din corpul furnicii și eliberează spori care pot infecta alte furnici.
Batrachochytrium dendrobatidis (Bd), spre deosebire de celelalte exemple, această ciupercă atacă amfibienii, cum ar fi broaștele. Bd infectează pielea gazdelor, afectându-le capacitatea de a absorbi oxigen și apă, ceea ce duce la moartea acestora. Deși nu controlează comportamentul gazdei în mod direct, strategia sa de răspândire prin pielea animalelor face parte dintr-o adaptare remarcabilă.
Pilobolus crystallinus (ciuperca „tunătoare”) nu infectează gazde vii, dar are o metodă fascinantă de a răspândi sporii. Crește pe bălegarul erbivorelor și își proiectează sporii cu o viteză mare către iarba din jur. Erbivorele mănâncă iarba contaminată, iar sporii ajung din nou în bălegar, completând ciclul.
Unele specii de ciuperci, precum Armillaria sau Omphalotus, emit bioluminiscență pentru a atrage insectele care răspândesc sporii. Deși nu controlează comportamentul gazdelor în mod direct, această adaptare le ajută să se răspândească.
