Cum a ajuns o familie din Irlanda să dețină cea mai mare fermă de vaci din rasa Roșie norvegiană din lume / Sistemul norvegian de evaluare genetică stă la baza deciziilor privind reproducerea

În nordul comitatului Cork, Irlanda, o fermă de familie se remarcă printr-o abordare inovatoare în creșterea vacilor de lapte, bazată pe genetica rasei Roșia norvegiană. Cu un efectiv impresionant de 400 de vaci de rasă pură, ferma condusă de Mike Dunne, împreună cu tatăl său Tom și unchiul Mikey, este considerată cea mai mare fermă de vaci din rasa Roșia norvegiană din lume, conform Agriland.ie.

Tom Dunne a început să crească vaci din rasa Roșie norvegiană în urmă cu aproape 30 de ani, mizând pe caracteristicile care le fac ideale pentru condițiile irlandeze: robuste, sănătate excelentă și adaptabilitate la sistemul de pășunat. În ciuda terenului dificil și a distanțelor mari pe care vacile le parcurg zilnic, acestea mențin un randament ridicat fără probleme de sănătate majore.

„Văcuțele noastre sunt robuste și eficiente. Se adaptează perfect sistemului irlandez de pășunat – merg zilnic pe distanțe lungi fără nicio problemă. Au picioare și copite foarte rezistente, iar sănătatea ugerului este excelentă, ceea ce înseamnă mai puține probleme veterinare și mai puțină muncă zilnică”, a declarat Mike Dunne.

60% din vaci rămân gestante de la prima însămânțare

Familia Dunne folosește în principal material seminal de la tauri din rasa Roșia norvegiană, selectați în funcție de producția de lapte, fertilitate și temperament. Sistemul norvegian de evaluare genetică – Total Merit Index (TMI) – stă la baza deciziilor privind reproducerea.

Strategia a dus la performanțe reproductive excepționale: 60% din vaci rămân gestante de la prima însămânțare, rata de vaci neînsămânțate este sub 10%, iar sezonul de montă durează doar 9 săptămâni.

Animalele parcurg zilnic până la 2,5 km pe teren înclinat pentru a ajunge la muls, fără probleme de mers sau afecțiuni ale copitelor

Pe lângă performanțele reproductive, sănătatea vacilor este un punct forte. Animalele parcurg zilnic până la 2,5 km pe teren înclinat pentru a ajunge la muls, fără probleme de mers sau afecțiuni ale copitelor.

Un alt beneficiu major este sănătatea ugerului: datorită rezistenței naturale a rasei la boli, utilizarea antibioticelor este minimă. Astfel, ferma îmbină productivitatea cu sustenabilitatea și reduce considerabil costurile veterinare.