Ce înseamnă directiva UE „Stop-the-clock” pentru companiile din agricultură / Riscuri: pierderea contractelor importante și acces limitat la finanțări europene sau bancare / România trebuie să transpună directiva în legislația națională, până la 31 decembrie 2025

Uniunea Europeană a adoptat oficial directiva „Stop-the-clock”, un mecanism legislativ, prin care sunt amânate o parte dintre obligațiile de raportare și diligență în materie de sustenabilitate impuse companiilor. Măsura vine ca răspuns la presiunile din partea mediului de afaceri european, aflat sub o povară administrativă tot mai greu de gestionat, în special în contextul economic actual.

Ce presupune directiva UE „Stop-the-clock”

Consiliul Uniunii Europene a dat undă verde finală acestei măsuri, care face parte din pachetul de simplificare legislativă „Omnibus I” propus de Comisia Europeană în februarie 2025. Concret, directiva prevede:

• Amânarea cu doi ani a aplicării Directivei privind Raportarea Corporativă de Sustenabilitate (CSRD) pentru companiile mari care nu au început încă raportarea și pentru IMM-urile listate;
• Amânarea cu un an a transpunerii și a primei faze de aplicare a Directivei privind Diligența Corporativă în Domeniul Sustenabilității (CSDDD), care vizează cele mai mari companii.

Scopul acestor măsuri este dublu: oferirea de predictibilitate juridică și reducerea sarcinilor administrative pentru întreprinderi, în special pentru cele care operează în domenii strategice, precum cel agroalimentar, unde raportarea ESG (mediu, social, guvernanță) presupune costuri și expertiză semnificative.

Ce înseamnă pentru România: un răgaz util, dar nu suficient!

Pentru firmele românești, în special cele din industria agroalimentară și retail, amânarea oferă o perioadă de respiro. În multe cazuri, lipsa de expertiză în domeniul raportării de sustenabilitate, dar și infrastructura digitală modestă pentru colectarea și analizarea datelor ESG, pun provocări serioase.

Totodată, autoritățile române vor trebui să transpună directiva în legislația națională până cel târziu la 31 decembrie 2025, un termen care oferă spațiu pentru consultări reale cu mediul de afaceri.

Un mesaj de la Bruxelles: mai puțină birocrație, mai multă competitivitate

Adam Szłapka, ministrul pentru Uniunea Europeană al Poloniei, a declarat că măsura reprezintă „un prim pas important pentru reducerea birocrației și oferirea de certitudine juridică companiilor europene”.

Această mișcare este, de fapt, răspunsul instituțional la apelurile făcute în 2024 de liderii europeni, care au cerut o „revoluție a simplificării”. Raportul Enrico Letta („Much more than a market”) și raportul Mario Draghi („The future of European competitiveness”) au avertizat că excesul de reglementări riscă să erodeze avantajul competitiv al Uniunii în raport cu SUA și Asia.

Noua directivă va intra în vigoare imediat după publicarea în Jurnalul Oficial al UE. Până la finalul anului 2025, fiecare stat membru va trebui să o introducă în legislația națională.

În paralel, Comisia Europeană și co-legislatorii vor lucra la o reformulare a conținutului directivelor CSRD și CSDDD, cu obiectivul declarat de a face aceste norme mai clare, mai aplicabile și mai echilibrate, în special pentru IMM-uri.

Care sunt principalele cerințe pentru agricultori și procesatori prevăzute de directiva UE?

Pentru companiile din agricultură și industria alimentară, aplicarea Directivei CSRD este o provocare semnificativă, dar și o oportunitate de a se alinia cerințelor pieței europene în ceea ce privește sustenabilitatea.

Noile reglementări europene impun fermierilor și companiilor din agroalimentar să raporteze o gamă largă de informații legate de:

• Emisiile de CO₂ și consumul de resurse naturale (apă, energie), mai ales în contextul intensificării schimbărilor climatice;
• Impactul asupra biodiversității și gestionarea terenurilor agricole (ex: utilizarea pesticidelor, îngrășămintelor chimice);
• Condțiile de muncă ale angajaților, în special pentru fermele mari și angajările sezoniere;
• Relațiile de guvernanță în lanțul de aprovizionare, trasabilitatea produselor agricole și implementarea unor politici de etică și transparență în procesele de afaceri.

Fermierii, cooperativele mari și procesatorii vor trebui să furnizeze informații detaliate în rapoartele lor anuale, ce vor fi verificate de auditori independenți. Printre cerințele specifice se numără:

• Detalierea emisiilor de carbon din procesele de producție agricolă și procesare alimentară;
• Informații precise despre gestionarea apei și energia utilizată în ferme și fabrici;
• Impactul asupra comunităților locale și măsurile de protecție socială implementate pentru angajați.

Cine va fi afectat în mod direct?

• Firmele mari din agricultură, cu peste 250 de angajați sau cu o cifră de afaceri de peste 40 milioane de euro;
• Cooperativele mari și procesatorii de produse alimentare, inclusiv cei din domeniul producției de carne, lactate și produse vegetale;
• Firmele listate la bursă sau care furnizează mari retaileri europeni, care vor trebui să demonstreze că respectă reglementările ESG.

Acest regulament vine cu o serie de riscuri dar și de oportunități. Pe de-o parte riscurile sunt:

• Pierderea unor contracte importante cu retaileri mari care impun cerințe stricte de sustenabilitate;
• Costuri reputaționale – companiile care nu respectă noile reglementări riscă să fie văzute drept opace sau neetice, ceea ce poate afecta încrederea consumatorilor;
• Acces limitat la finanțări europene sau bancare, care sunt tot mai mult condiționate de scorurile ESG ale companiilor.

Oportunitățile care pot fi atrase grație acestui regulament ar fi: accesul la piețe premium (produse BIO, eco sau locale), unde cerințele de sustenabilitate sunt foarte importante pentru consumatori; posibilitatea de a obține finanțări verzi, destinate companiilor care implementează practici sustenabile în producție și procesare. Nu în ultimul rând, ar mai fi vorba de oportunitatea unei poziționări strategice, ca un furnizor de încredere pentru parteneri europeni mari, care caută să se alinieze normelor ESG.

Implementarea noilor reglementări de raportare ESG va fi esențială pentru viitorul sectorului agroalimentar din România, iar fermierii și procesatorii care vor adopta rapid aceste standarde vor fi mai bine poziționați pe piețele europene în continuă schimbare.