Avocado ca desert. Cremă de avocado și cacao: simplă, cu fructe, între blaturi de tort sau ca înghețată

Cu greu putem asocia fructul de avocado cu ideea de desert, însă la o privire mai atentă oricine poate realiza că e posibil. Conținutul lui foarte ridicat în grăsimi vegetale îl face să se preteze la a fi emulsionat cu o mică parte de lichid și alte părți uscate. De de altă parte, nu are un gust care să îl facă incompatibil cu gustul dulce. O rețetă pentru care e nevoie de maxim 10 minute și poate fi folosită cu succes în ipoteza în care încercăm să limităm grăsimile de origine animală.

După mai multe încercări, iată mai jos formula la care am ajuns: gustul nu e departe de cel al unei obișnuite creme de ciocolată și unt, iar consistența o face să poate fi utilizată ușor în diferite combinații. Am experimentat pe rând cu zahăr, sirop de arțar, extract sau pulbere de stevia, sirop de agave, pastă de curmale. Consistența cea mai bună am obținut-o folosind pastă de curmale. În cazul în care e mai greu de găsit, există soluții.

Ingrediente pentru 4 porții

200 g avocado bine copt, fără coajă și sâmbure / 1 fruct mare

50 g cacao amară

opțional, scorțișoară

100 g pastă de curmale

câteva linguri lapte vegetal sau obișnuit

opțional, alune/migdale/nuci măcinate/cocos

Dacă nu găsim pastă de curmale, e suficient să curățăm curmalele de sâmbure și să le trecem prin blender cu un strop de lapte, vegetal sau obișnuit. În același blender adăugăm apoi restul ingredientelor: întâi pulpa de avocado, acționăm blenderul până vedem că începe să se emulsioneze, deci să înglobeze aer.

Adăugăm în continuare praful de cacao, acționăm din nou blenderul, apoi adăugăm câte o lingură de lapte până la consistența dorită, adică de cremă tartinabilă. Cantitatea de lapte necesar poate fi înțeleasă cu exactitate și decisă doar în context: în funcție de cât este de copt și cât lichid conține fructul de avocado, de cât lichid absoarbe praful de cacao, de cât de densă este pasta de curmale.

Pentru cine preferă să folosească sirop de arțar sau de agave, la limită, zahăr, trebuie ajustată cantitatea de lapte, făcând încercări sau adăugând pas cu pas în blender câte o parte de îndulcitor, lapte pentru a ajusta în timp real consistența.

La final încorporăm și puțină scorțișoară, dacă dorim, la fel, fructe oleaginoase măcinate, nu foarte mult. Pentru o bună reușită trebuie să avem în vedere că preparatul nostru tinde să devină mai dens dacă îl lăsăm câteva ore în frigider: lichidele sunt absorbite de componenta uscată a cremei.

La un mic calcul al caloriilor totale fiecare poate decide cam care ar putea fi porția de cremă de avocado și cacao, în funcție de totalul nutrițional al unei zile: circa 500 kcal din avocado, 280 kcal pasta de curmale, 125 kcal din cacao, plus eventual un strop de alune sau alte fructe oleaginoase, ajungem la o cantitate de aproape 400 g de produs și un total caloric de peste 900 kcal, deci undeva în jur de 300 kcal/ 100 g de cremă.

Cum putem consuma crema dulce de avocado și cacao?

La micul dejun, o putem folosi pe o felie de pâine prăjită, eventual cu fructe deasupra, oricare, și un iaurt, sau cu semințe de dovleac, de floarea soarelui sau de susan și lapte cu cacao sau doar lapte. La fel de bine putem face și tartine cu biscuiți, iar dacă îi însiropăm așezăm în straturi avem un desert rapid. Ba chiar o putem folosi cu succes între blaturi simple de tort, alternată cu o cremă simplă de fructe: de banane, caise, căpșuni, lămâie etc.

Pentru un desert chiar ultrarapid, putem opta pentru o consistență ceva mai lichidă și servim crema la pahar, cu adaos de fructe. Non plus ultra, pentru cei deschiși experimentelor, se poate adăuga și un strop de suc de ghimbir sau chiar ardei iute uscat și măcinat, pentru o notă picantă. Aceeași cremă o putem foloși și în mașina de înghețată, dacă avem una. Dacă nu avem, putem congela crema în cuburi de gheață câteva ore bune, apoi cuburile le trecem din nou prin blender – o metodă care elimină cristalele de gheață din cremă și o face să înglobeze și mai mult aer, dar o menține rece.

Combinând alimente specifice Americii de sud și Orientului Mijlociu, ar merita să reflectăm câteva secunde la faptul că trăim, totuși, într-o epocă în care putem avea ușor acces la alimente de pe toate continentele. Rămâne valabil principiul de a da prioritate produselor locale, dar în cazul de față ele nu sunt specifice climei temperat-continentale.

Sursa foto: unsplash.com