Agricultura este un sector fundamental în economiile Europei de Sud-Est care nu asigură doar securitatea alimentară, ci și sprijinirea ocupării forței de muncă din mediul rural, a patrimoniului cultural și a conservării mediului, notează Economedia.
În țări precum Bulgaria, România, Croația și Serbia, agricultura reprezintă o cotă substanțială din valoarea adăugată brută (VAB), ce subliniază importanța sectorului în structura economică a țărilor. Sectorul agricol este o sursă principală de ocupare a forței de muncă în trei dintre țări analizate.
Programul operațional 2021-2027 sprijină inovarea și adoptarea tehnologiei pentru guvernarea electronică și digitalizarea IMM-urilor prin intermediul centrelor europene de inovare digitală din România. Buget total alocat de țara noastră este de 2,2 miliarde de euro, potrivit studiului „The Agriculture Industry in Southeast Europe” realizat de SeeNext.
Performanțele țărilor în funcție de regiune
Anul 2022 a fost ultimul an cu date disponibile referitoare la ocuparea forței de muncă în regiune, agricultura a reprezentat 15,2% din ocuparea forței de muncă în Bulgaria, 14,3% în Serbia și 20,8% în România- semnificativ mai mare decât media UE de 4,3%. Acest contrast subliniază rolul agriculturii ca sursă esențială de trai în aceste țări. Cu toate acestea, toate cele trei țări au înregistrat fie un declin treptat, fie fluctuații notabile în ceea ce privește între 2020 și 2022. Toate acestea au indicat o posibilă reorientare către alte sectoare sau o scădere a forței de muncă din mediul rural.
Această tendință evidențiază importanța integrării tehnologiilor inovatoare și a instrumentelor digitale pentru a stimula productivitatea și eficiența în agricultură, lucru care compenseaz[ astfel scăderea forței de muncă. Tehnologiile agricole avansate, analiza datelor și mașinile automatizate pot ajuta fermierii să crească randamentele și optimizarea resurselor cu mai puțină forță de muncă.
Digitalizarea sectorului ar putea, de asemenea, să stimuleze valoarea adăugată brută și să influențeze în mod pozitiv economia națională în ansamblu. Toate acestea fiind posibile deoarece agricultura deține o pondere semnificativă a valorii adăugate brute totale a fiecăreia dintre țările analizate.
În Bulgaria, de exemplu, agricultura a contribuit cu între 5% și 6% la valoarea adăugată brută națională în ultimii ani, în timp ce în România, sectorul este poate chiar mai important, având în vedere terenurile arabile extinse și densitatea ridicată a populației rurale.
Structura sectorului în fiecare dintre țări semnalează provocări suplimentare pentru adoptarea pe scară largă a instrumentelor digitale în agricultura de zi cu zi, deoarece exploatațiile agricole din Europa de Sud-Est sunt fragmentate și tind să fie mai mici. Acest lucru indică necesitatea unei formări intensive și a unor stimulente care să reducă decalajul digital, dar indică și tendințe și oportunități în domeniul inovării și al digitalizării. Piețele mai fragmentate beneficiază, de obicei, de instrumente digitale mai puțin costisitoare care pot fi implementate și utilizate cu ușurință.
Uniunea Europeană a dezvoltat politica agricolă comună (PAC) pentru a sprijini dezvoltarea agriculturii în regiunile din sud-estul Europei de Sud-Est și întreaga UE care păstrează practicile agricole tradiționale. PAC, care a fost lansată în 1962 și a suferit reforme semnificative de-a lungul timpului, vizează atingerea obiectivelor economice și de mediu în agricultura europeană. Cea mai recentă politică agricolă comună (2023-2027) pune accentul tot mai mare pe durabilitate, reziliență și digitalizare. Transformarea digitală este considerată cheia pentru a spori eficiența agricolă, a îmbunătăți rezultatele de mediu și a moderniza economiile rurale. Prin noile strategii PAC, țările UE își propun să promoveze transformarea digitală în sectorul agricol și în zonele rurale, recunoscând astfel importanța tehnologiei în îmbunătățirea performanței și sustenabilității în agricultură. Aceste strategii se concentrează pe adaptarea la circumstanțele specifice ale fiecărei țări și pe examinarea modului în care tehnologiile digitale pot sprijini atingerea obiectivelor specifice Politicii Agricole Comune (PAC), precum și a celor mai generale. În plus, aceste strategii identifică măsurile necesare pentru a promova adoptarea și utilizarea durabilă a instrumentelor digitale.
Obiectivele politicii agricole comune
Uniunea Europeană a stabilit 10 obiective pentru PAC în perioada 2023-2027, dintre care două se referă direct la digitalizarea sectorului agricol. Cele trei state membre ale UE analizate în raportul prezentat au alocat fonduri pentru unul dintre aceste obiective, și anume consolidarea competitivității. Acest obiectiv este considerat a întări orientarea către piață și a îmbunătăți competitivitatea exploatațiilor agricole pe termen scurt și lung, prin acordarea unei atenții sporite cercetării, tehnologiei și digitalizării. În ceea ce privește celălalt obiectiv – cunoaștere și inovare – doar România a alocat fonduri pentru modernizarea agriculturii și a zonelor rurale prin încurajarea schimbului de cunoștințe, inovare și digitalizare, și prin facilitarea accesului fermierilor la cercetare, inovare, schimb de cunoștințe și formare.
Pentru a urmări progresele înregistrate de statele membre ale UE în obiectivele desemnate, politica agricolă comună (PAC) a stabilit o serie de indicatori de rezultat aliniați la anumite obiective specifice. În domeniul digitalizării agriculturii, indicatorul-cheie indicator-cheie este cel care măsoară proporția de exploatații agricole care primesc sprijin din partea PAC pentru a adopta tehnologii agricole digitale. Acesta se distinge ca un indicator esențial în evaluarea viitoarelor eforturi de digitalizare fermele din UE. Bulgaria este cea mai ambițioasă națiune dintre cele în curs de evaluare și are ca obiectiv sprijinirea adoptării tehnologiilor agricole digitale în 12,8% din exploatațiile sale până în anul 2029. Deși niciun obiectiv nu a fost stabilit pentru anul 2023, Bulgaria s-a angajat să înregistreze creșteri constante ce ating în medie circa 3%, 5,5%, 8,2%, 11% și, în cele din urmă, 12,8% pe parcursul următorii șase ani. Această traiectorie face din Bulgaria una dintre cele mai ambițioase țări din Uniune în ceea ce privește agricultura digitală.
Cu toate acestea, potrivit datelor studiului, Croația și România alocă un sprijin modest pentru agricultura digitală, situându-se în partea inferioară a Uniunii Europene. Croația intenționează să sprijine 0,16% din fermele sale în 2024, cu o creștere graduală până la 0,8% în 2028 și 0,82% în 2029. În schimb, România are cele mai mici obiective, cu creșteri minime până la 0,02% în 2025 și 0,03% în următorii ani până în 2029. Cu toate acestea, numărul mare de ferme din România reprezintă aproape o treime din totalul fermelor din UE.
Dar, procentajele acestor obiective nu oferă o perspectivă clară asupra ambițiilor de digitalizare, având în vedere că fermele sub 1 hectar reprezintă 53,9% din total, iar fermele cu peste 50 hectare reprezintă 54% din suprafața agricolă utilizată.
Potrivit celor mai recente date ale recensământului agricol din anul 2020, România se clasează pe locul cinci în Uniunea Europeană în ceea ce privește terenurile agricole utilizate, reprezentând peste 8% din totalul UE. Cu toate acestea, producția agricolă a țării este mult mai scăzută, estimată la 12,1 mii de miliarde euro în 2020, ceea ce reprezintă doar 3,4% din totalul Uniunii. România se află în urma altor state membre care au mai puține terenuri agricole. În ceea ce privește productivitatea muncii, România se clasează pe locul 22 în 2023, cu peste 11 mii pe unitate de muncă anuală, reprezentând aproximativ 38% din media Uniunii Europene. Discrepanța dintre potențialul țării și producția agricolă se reflectă și în producția de produse agricole primare, în special în producția de cereale. România are una dintre cele mai mari suprafețe agricole din UE, dar randamentul mediu al culturilor cerealiere este scăzut, de doar 3.634 kg pe hectar în 2022. Aceasta plasează România pe locul 15 în Uniunea Europeană, mult sub media de 5.260 kg pe hectar.
Avantajele agricultorilor români
Conform datelor studiului, producția de cereale a României a rămas, de asemenea, în urma majorității piețelor din Europa de Sud-Est, cu Moldova, Macedonia de Nord și Muntenegru fiind printre singurele perechi regionale care au rămas în urmă. Ponderea agriculturii în VAB în totalul național în ultimii trei ani, de asemenea indică o încetinire, la fel ca restul țărilor analizate în acest raport. Atât în 2022, cât și în 2023, sectorul sectorul agriculturii, silviculturii și pescuitului a generat 4,2% din VAB națională a României, în scădere de la 5,3% în 2021. Tehnologiile digitale au potențialul de a reduce decalajul între potențialul României și performanțele sale actuale prin introducerea unor oportunități fără precedent și modernizând agricultura. Aceste progrese stimulează performanța prin creșterea productivității și a rezilienței, permițând agricultorilor nu numai să își optimizeze operațiunile, ci și dar și să anticipeze provocările și îi ajută în avans cu strategii eficiente pentru a minimiza potențialele daune.
Studiul „The Agriculture Industry in Southeast Europe” a inclus o evaluare a rolului actual al sectorului agricol atât ca motor economic, cât și ca sursă regională semnificativă de locuri de muncă. A fost efectuată o examinare a structurilor funciare și agricole pentru a defini concret modul în care fiecare țară se raporteză la digitalizare și a identifica potențialele obstacole structurale în calea modernizării. Studiul a fost realizat de SeeNext, o companie cu peste 20 de ani de experiență ce deține o echipă de experți în domeniul știrilor și analizelor de afaceri.
