Revista Ferma: ”exporturile de ”alimente şi animale vii” au crescut în perioada 1 ianuarie - 31 iulie 2022”; ce este deficitul comercial și de ce trebuie ținut cont de producția internă Interzicerea importurilor de produse agroalimentare este o practică tot mai des folosită în disputele geopolitice. Deseori, statele care impun embargoul pentru astfel de bunuri invocă rațiuni de ordin sanitar-veterinar, dar astfel de decizii sunt luate în cadrul unor conflicte diplomatice, fapt care îndreptățește opinia sau chiar convingerea că motivul este unul politic. Un astfel de embargou este impus, firește, unor țări furnizoare care desfășoară un comerț înfloritor cu produse agroalimentare, pentru ca efectele punitive să fie resimțite din plin.
Rusia a răspuns sancțiunilor impuse de Uniunea Europeană, în martie 2014, – după anexarea Crimeii de regimul de la Moscova – prin interzicerea importurilor de carne de vită, carne de porc, carne de pasăre, pește, brânză, lapte, legume și fructe provenite atât din spațiul comunitar, cât și din Statele Unite, Canada, Australia și Norvegia.
În august 2014, președintele rus Vladimir Putin a declarat că „în scopul protejării intereselor naţionale ale Federaţiei Ruse, am ordonat interzicerea sau limitarea timp de un an a importurilor anumitor tipuri de produse agricole, de materii prime şi de produse alimentare provenind din ţările care au dispus sancţiuni economice contra Rusiei”. Măsura este în vigoare și în prezent, dar anumite cantități de alimente, ce-i drept, nesemnificative față de perioada dinainte de embargou, au continuat să ajungă în Rusia.
În 2015, din UE în Rusia au ajuns 4314 tone de brânză, dar în 2016, cantitatea vândută a scăzut drastic la 38 de tone, în 2017 a fost 42 t, în 2018 numai 14 t, în 2019, 37 t, iar anul acesta a urcat la 136 t. Înainte de embargou, Uniunea Europeană vindea Rusiei, anual, peste 200.0000 de tone de brânză.
O scădere dramatică au înregistrat și vânzările de unt: de la peste 20.000 t ( 29.966 t în 2013 ) cât comercializau înainte pe piața rusească, companiile europene nu au livrat nici măcar o tonă în 2015! În anii următori, au mai trecut granița spre Rusia nu mai mult de 3 t în 2016 și câte o tonă în anii următori.
Uniunea Europeană a fost nevoită să reducă comerțul cu Rusia de la 342.997 t produse lactate 2013 și 191.379 t în 2014, anul instituirii embargoului, la cantități de numai câteva mii de tone anual. În 2019, de pildă, exporturile de produse lactate au totalizat numai 6566 t.
Comerțul cu carne de porc a înregistrat de asemenea o scădere vertiginoasă după instituirea embargoului. Dacă înainte de 2014, vânzările ( de carne macră, congelată, uscată, afumată sau sărată, de porci vii, de organe și grăsimi ) ajungeau la peste 700-800 de mii de tone pe an, după aceea nu au mai depășit 5000 t decât în 2016, când au atins nivelul de 6817 t. Pagubele înregistrate de UE au fost calculate la peste 1 miliard de euro anual.
De precizat că Moscova a instituit embargoul asupra cărnii de porc din UE, în 2014, invocând motive de ordin sanitar-veterinar, după ce au fost depistate câteva focare de pestă porcină africană în Polonia și statele Baltice, deși Rusia avea pestă porcină africană pe propriul teritoriu, încă din 2007.
Cum a răspuns Uniunea Europeană interdicțiilor Moscovei, în ce privește vânzarea cărnii de porc?
Mai întâi a atacat decizia la Organizația Mondială a Comerțului, obținând câștig de cauză și la recursul înaintat de ruși, dar comerțul nu s-a revigorat.
Apoi, UE s-a reorientat comercial către China, țară unde pesta porcină africană a făcut ravagii în sectorul creșterii suinelor. În 2014, anul când Rusia a impus embargoul pentru produsele agroalimentare europene, Uniunea Europeană a vândut Chinei 714.463 tone de carne de porc, dar în 2015 cantitatea totală a sărit la 1.126.443 t și a continuat să crească în anii următori: 1.830.825 t în 2016 ca să ajungă la 2.336.200 t în 2019. Principalul furnizor european a fost Germania, care a fost apoi surclasată de Spania. Vânzările de carne de porc din Germania în China, Japonia și Coreea de Sud au fost suspendate, după depistarea unor focare de pestă porcină africană în câteva landuri germane. Berlinul a cerut partenerilor chinezi o reevaluare a situației, astfel încât să poate fi reluate expoturile din landuri libere de PPA.
Comerțul cu carne de pasăre a înregistrat, de asemenea, o scădere semnificativă, de la 55.252 t în 2014, la sub 1500 t anual, ajungând în 2020 la sub 1000 t.
Vânzările de carne de vită au început să scadă înainte de embargou, de la 127.266 tone în 2011 la 95.128 t în 2014, dar după interdictul rusesc au scăzut și mai mult, la sub 40.000 t anual.
Embargoul rusesc a afectat puternic și comerțul cu legume și fructe al Uniunii Europene. În anul comercial 2013/2014, au ajuns în Rusia 212.315 tone de tomate produse în fermele europene. În 2014/2015, cantitatea a scăzut la 16.134 t, apoi la 13.027 t, ca să scadă și mai mult în următorii ani, ajungând la numai 5.481 t în 2019/2020.
Vânzările de mere au scăzut, de asemenea, dramatic, ajungând de la câteva sute de mii de tone în fiecare an ( 865.058 t, în 2012/2013 și 652.853 t în 2013/2014 ) la numai 397 în 2018/2019. În alți ani de după instituirea embargoului au fost mai mari, dar nu au depășit 3000 t.
Cantitatea de lămâi vândută anual în Rusia a scăzut de la 130.028 tone în 2013/2014 la numai 13.686 în 2019/2020.
Vinurile nu au făcut obiectul embragoului impus de Rusia. Anual, peste 2.500.000 de hl ajung din spațiul comunitar în Rusia.
Cum a afectat embargoul rusesc sectorul agro-alimentar din România? În ce privește lactatele, înainte de 2014, relația comercială era inexistentă: 0 tone exportate de România pentru consumatorii ruși. În 2014, a ajuns, totuși, o tonă, la fel și în 2015 și în 2017. În plin embargou, în 2016, România a reușit să vândă pe piața rusească o cantitate de 33 tone de lactate. În anul acela, din UE au ajuns în total 21.527 tone.
În ce privește carnea de porc, comerțul era aproape inexistent și înainte de 2014: 4 t în 2007, 9 în 2008 și o tonă în 2009. Pentru următorii ani, nu există date în statisticile Comsiei Europene.
Pentru carnea de pasăre și de vită, Observatoarele europene ale piețelor de profil nu oferă date. Pentru tomate, figurează o cantitate de 19 t livrată în 2011/2012. Mere românești: 238 t în 2010/2011 și 38 t în 2011/2012.
Cantitatea de vin din România ajunsă în Rusia nu a depășit 6000 de hl decât în 2007/2008. În 2017/2018 a fost 356 t, iar în ultimii doi ani, cât 1 hl pe an!
sursa Comisia Europeană
foto cover pexels.com/Samuel Wolfl
