Albinele de oraș, găzduite în 24 de stupi urbani gestionați de Primăria din Valencia/ Produc deja 450 de kilograme de miere pe an

Apicultorul Toni Fernández, lingându-și la propriu degetele pentru a savura picăturile unei mieri cu arome de pământ, proaspăt scoasă din fagure: „Această miere este fenomenală”. „Se simte aroma florală”, adaugă veteranul apicultor, în timp ce indică influența temperaturii sau a vegetației asupra gustului. În acest caz, nota de floare de portocal inundă produsul apicol a cărei denumire de origine nu este un ecosistem rural, ci unul dintre cartierele centrale ale Valenciei, un oraș important din Spania. Deoarece aici, albinele nu mai sunt doar niște vizitatoare simpatice, ocupate cu extragerea acestui nectar de culoarea chihlimbarului, ci vecine cu acte în regulă (înregistrate la evidența populației) în diferite puncte ale orașului, scrie El Pais.

De câțiva ani, diverse puncte din oraș găzduiesc stupi urbani care nu doar că produc miere, ci au devenit paznici ai mediului și o punte între oraș și natură. Stupina municipală, dispune în prezent de 24 de stupi repartizați în șase locații strategice și produce aproximativ 450 de kilograme din acest produs pe an, în două recolte: vara și toamna.

„Cel mai frapant este că acestea conviețuiesc fără probleme. Sunt amplasate la înălțime pentru a evita incidentele și servesc chiar la detectarea speciilor invazive, precum Vespa orientalis sau Vespa velutina”, explică Fernández. Activitatea zilnică include nu doar îngrijirea albinelor și recoltarea mierii, ci și activități didactice și excursii ale centrelor educaționale. „Când vin studenți sau adulți, rămân uimiți să aibă așa ceva atât de aproape de casă”, notează el. De asemenea, aceștia sunt surprinși de calitatea producției.

Proiectul nu este doar o chestiune de miere. Albinele sunt bioindicatori perfecți ai sănătății mediului înconjurător al orașului. Probele din acest sirop, polenul, ceara și propolisul sunt analizate periodic în Laboratorul de Miere al Universității Politehnice din Valencia, ajutând la măsurarea calității aerului, a prezenței poluanților și a existenței amenințărilor naturale. „Dacă albinele ar putea vorbi, probabil ne-ar cere mai multe specii botanice autohtone în grădini”, glumește responsabilul, care face referire la reglementările din Paris ca fiind un model avansat pentru acest tip de inițiative.

În plus, stupinele urbane permit salvarea roiurilor și oferirea unei a doua șanse acestora. Fernández își amintește cum a mutat un roi dintr-o nișă a cimitirului municipal în Grădinile Realului, la câțiva pași de centrul istoric al Valenciei. Experiențe ca aceasta arată cum orașul poate integra natura fără conflicte. Iar impactul social este, de asemenea, remarcabil. „Când oamenii descoperă că există 40.000 de albine care trăiesc deasupra clădirii lor, reacția este de obicei de uimire și admirație, nu de teamă”, asigură Toni Fernández. Este reflexia unei schimbări culturale și a unui pas înainte către sustenabilitate.

Valencia devine astfel un exemplu de conviețuire cu fauna: albine care lucrează între terase și semafoare, trecători care învață să le respecte și profesioniști din sector care echilibrează tradiția și modernitatea. „Dincolo de faptul că înțeapă sau nu, albinele sunt insecte sociale fascinante, iar apicultura urbană poate contribui mult la conștientizarea mediului, educație și biodiversitate”, concluzionează expertul.