FOTO | De la câmpurile din Austria și Germania la propria plantație din Timiș. Povestea românului care a adus sparanghelul „acasă”: „Culegem cam 10-15 kilograme pe zi. Nu folosim chimicale, doar apă, un pic de îngrășământ natural, sapa și motocultorul”

Sparanghelul de Banat FOTO Ștefan Both Sparanghelul de Banat FOTO Ștefan Both

Mii de români pleacă în fiecare primăvară în Germania și Austria pentru a lucra sezonier în agricultură, la recoltarea sparanghelului. Printre ei a fost și Iulian Roman, care, după 15 ani de cules sparanghel în străinătate, a decis să înceapă, acasă, în comuna timișeană Moșnița Nouă, propria afacere: una dintre puținele plantații de sparanghel din zona Banatului.

„Povestea cu sparanghelul e veche. Acum 15 ani am mers prima dată la cules, în Germania. Apoi am continuat în Austria, vreo zece ani. Mergeam împreună cu soția, la o familie din Austria, unde aveam doar două-trei hectare de cules. În timpul pandemiei am mai fost un sezon în Germania. Câștigam șase euro pe oră și se lucra cam zece ore pe zi. Erau români din toată țara”, a povestit Iulian Roman, pentru G4Food.

Sparanghelul de Banat FOTO Ștefan Both

De la zborurile speciale spre Germania la decizia de a rămâne acasă

Munca nu era deloc ușoară: trezirea la ora 4 dimineața, zile lungi și obositoare.

„Nu a fost ușor. În 2020, eram printre cei care am plecat cu avionul, la chemarea doamnei Merkel. S-au făcut acele zboruri speciale. Atunci m-am hotărât să rămân acasă, să nu mai plec, să încercăm să facem propria noastră plantație, să le oferim românilor ceva sănătos. Sparanghelul este o sursă excelentă de vitamine și fibre”, spune agricultorul.

Sparanghelul de Banat FOTO Ștefan Both

O plantație mică, dar cu planuri mari

Cu lecția învățată și cu multă experiență acumulată în Germania și Austria, Iulian Roman a înființat o plantație de jumătate de hectar de sparanghel la Moșnița Nouă.

„Intenționăm să extindem plantația în următorii ani. Doar că înființarea unei culturi de sparanghel durează mai mult decât în cazul tomatelor sau castraveților. Am început cu jumătate de hectar, dar la anul vrem să mai adăugăm încă jumătate. Să vedem întâi cum se vinde, dacă le place oamenilor… E primul nostru an. Culegem cam 10-15 kilograme pe zi. Anul viitor sperăm la dublu, fiind planta mai dezvoltată. Dacă este cerere, trecem la nivelul următor. Avem la dispoziție 1.200 de metri pătrați”, a explicat el, pentru G4Food.

Sparanghelul de Banat FOTO Ștefan Both

Sparanghel alb și verde, 100% bio

Roman cultivă atât sparanghel verde, cât și alb. „Mai sunt oameni care cultivă, dar doar sparanghel verde – e mai ușor de obținut și recoltat. Cu sparanghelul alb e mai dificil, trebuie bilonat, pusă folie, e o procedură mai scumpă. Noi avem și o mașină de sortat și spălat, aici acasă”, adaugă el.

Sparanghelul de Banat FOTO arhivă personală

Sparanghelul de la Moșnița Nouă este 100% bio

„Este primul an de recoltă. Am plantat anul trecut, pe vremea asta. Am cumpărat plantă de anul doi. Sparanghelul este foarte greu de însămânțat. Cei care-l produc așteaptă doi-trei ani până vând plantele. Noi culegem totul într-o lună. Mai avem cam două săptămâni. Nu folosim chimicale, doar apă, un pic de îngrășământ natural, sapa și motocultorul”, explică agricultorul.

Sparanghelul de Banat FOTO Ștefan Both

Piața de desfacere, o provocare pentru micii producători

Vânzarea rămâne una dintre cele mai mari provocări. Iulian Roman își vinde producția în două locații din apropierea Timișoarei: La Livada din Sânmihaiu Român și la Domeniile Murani. De asemenea, cumpărătorii pot veni direct la plantație, la doar nouă kilometri de Timișoara.

„În România este foarte greu cu birocrația, cu magazinele, cu găsirea clienților. Nu am reușit să facem toate demersurile pentru certificatul de producător, să intrăm în magazine. Supermarketul vrea cantitate mare, noi nu avem de unde să oferim. E o plantă pretențioasă: dacă nu o prepari în aceeași zi, a doua zi nu-ți mai place. Dar dacă prinzi gustul, o să iubești sparanghelul. Se poate face supă cremă, piure, grătar, diverse sosuri, se poate mura sau mânca crud. Nemții, austriecii și italienii sunt cei mai mari iubitori. Pe vremuri era numit «hrană regală», pentru că este extrem de sănătos. În Austria, bătrânii voiau sparanghelul direct din câmp, cât mai proaspăt. Și noi vindem acasă, la comandă minimă de două kilograme”, adaugă fermierul.

Un kilogram de sparanghel de la Moșnița Nouă costă 50 de lei. În comparație, în Germania, aceeași cantitate se vinde cu 18-20 de euro.

Sparanghelul de Banat FOTO Ștefan Both

Sparanghelul în lume și în România

China este de departe cel mai mare producător mondial de sparanghel, cu peste 7 milioane de tone anual – adică 90% din producția globală. Peru este cel mai mare exportator, datorită climei favorabile și recoltei timpurii. Germania, lider european, produce în special sparanghel alb, pe care îl numește „Weißes Gold” – aur alb.

Sparanghelul de Banat FOTO Ștefan Both

Francezii preferă sparanghelul violet și alb, considerat un produs gourmet. În Italia, se cultivă în special în regiunile din nord, precum Veneto și Emilia-Romagna. În SUA, consumul a crescut în ultimii ani, mai ales în rândul adepților unui stil de viață sănătos, California fiind cel mai mare producător intern.

În România, există doar câteva zeci de hectare cultivate cu sparanghel, în județe precum Arad, Timiș, Cluj sau Dâmbovița. Mare parte din sparanghelul de pe rafturile supermarketurilor este importat din Peru, Spania sau Germania.

Sparanghelul de Banat FOTO arhivă personală
Sparanghelul de Banat FOTO arhivă personală
Sparanghelul de Banat FOTO arhivă personală
Sparanghelul de Banat FOTO arhivă personală
Sparanghelul de Banat FOTO arhivă personală

Sparanghelul de Banat FOTO arhivă personală
Sparanghelul de Banat FOTO arhivă personală
Sparanghelul de Banat FOTO Ștefan Both

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *