Sursa foto: PxHere
Combaterea insectelor dăunătoare este una dintre provocările permanente ale producătorilor agricoli. În funcție de cultură, există o largă gamă de insecte care pot aduce pagube. Se înmulțesc exponențial și sunt din ce în ce mai rezistente la schimbările climatice și la tradiționalele pesticide folosite contra lor.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Mai mult decât atât, procesul de ecologizare a agriculturii aplicat în Uniunea Europeană face ca utilizarea acestor substanțe să fie nu numai scumpă și cu o eficiență relativă, dar și foarte strict reglementată și verificată la nivel unional.
Motiv pentru care metodele bio – prietenoase cu mediul și mult mai puțin costisitoare – se regăsesc din ce în ce mai mult în atenția fermierilor.
În presa de specialitate se vorbește mult despre metoda utilizării unor specii de insecte pentru a scăpa de dăunători. Dar există și altele, mai puțin cunoscute.
Păsările, inamicii mediului urban, dar prietenii celor care practică agricultură
S-ar putea să nu fim pe deplin conștienți de acest lucru, dar primăriile din mediul urban se luptă adesea cu anumite specii de păsări, considerate invazive. Motivele sunt multiple: gălăgia și murdăria pe care o provoacă, senzația dezagreabilă, înmulțirea excesivă, distrugerea spațiilor verzi, și așa insuficiente în centrele urbane.
Metropole precum Parisul, Londra sau Viena duc un război de durată cu porumbeii și cu cetățenii care îi hrănesc, încurajându-i astfel să rămână și să se înmulțească. Autoritățile din Istanbul se străduiesc să gonească dincolo de limitele orașului pescărușii, care nu se sfiesc să le fure oamenilor mâncarea din mână. Iar Barcelona caută soluții pentru a diminua numărul de papagali verzi, care, deși aparent simpatici și inofensivi, tind să cotropească și să distrugă vegetația localității.
De multe ori, înaripatele au fost considerate vinovate și de distrugerea unor culturi agricole. Factorii de decizie au intervenit ferm pentru combaterea lor, uneori afectând și specii benefice agriculturii. Un exemplu elocvent este campania din anii ’60 a lui Mao Zedong, de eradicare a patru „dăunători”, printre care și vrabia, acuzată de consum prea mare de cereale. Practic, din neștiință, au fost combătute mult mai multe specii de păsări din culturi, ceea ce a dus la o creștere alarmantă a insectelor dăunătoare, cu consecințe dezastruoase asupra plantelor și ecosistemului, la care s-au adăugat apoi milioane de victime umane.
Cum pot fi folosite păsările pentru combaterea dăunătorilor?
Prezența păsărilor poate fi benefică pentru culturile de viță-de-vie, pomi fructiferi, dar și cultură mare. În general, o astfel de pasăre se hrănește cu o cantitate egală cu greutatea sa corporală, iar atragerea și menținerea în fermă a acestor specii insectivore sau care consumă rozătoare reduce mult din costurile cu combaterea chimică.
Cercetătorii de la Facultatea de Horticultură din București au testat metoda. În anul 2012 a început montarea de cuiburi artificiale. S-a reușit, de exemplu, reducerea populației de cicade Metcalfa pruinosa, insecte greu de combătut și care produc mari necazuri prin bolile pe care le transmit. Puricele verde al piersicului, cu mai multe generații pe an: pentru controlul lui sunt câțiva prădători naturali care pot interveni în reducerea populației. Rozătoarele pot fi ușor de controlat prin folosirea păsărilor prădătoare etc.
Despre ce specii de păsări vorbim?
„Sunt foarte multe specii de păsări care pot aduce servicii plantelor. Pentru a beneficia de aceste servicii trebuie doar să le asiguri hrană și apă o perioadă cât mai lungă din an, locuri de cuibărit (în livezile intensive, de exemplu, pomii nu mai au diametrul optim pentru scorburi naturale) și condiții bune să își crească puii. De multe ori păsările acestea sunt în trecere, nu le observăm prezența. Dacă ele găsesc condiții optime în fermă, rămân. Să reținem că perioada de creștere a puilor, deci de consum maxim, coincide cu perioada de înmulțire în care marea majoritate a insectelor este activă. În sezonul rece, semințele de floarea-soarelui reprezintă sursa cea mai ieftină și mai potrivită pentru cele mai multe specii de păsări utile“, a explicat ing. Cosmin Mihai de la USAMV București pentru platforma Agrimedia.
Prima menționată este cunoscuta vrabie de casă (Passer domesticus), care tolerează foarte bine prezența omului. Este de reținut că vrăbiile consumă foarte multe cicade, mai ales când aceste insecte sunt foarte active (iulie-august).
O altă specie comună, prezentă de la nivelul mării până la zonele înalte de deal și munte, este pițigoiul mare (Parus major), cel mai bun „prieten“ al pomicultorului. Acest insectivor, în perioada de creștere a puilor, poate aduce la cuib circa 1.500 de omizi. Din dieta lui fac parte preponderent larvele de Lepidoptere (francezii susțin chiar că mănâncă până la 100 de specii de fluturi!). Ocupă cu ușurință cuiburile artificiale, alături de pițigoiul albastru.
Există multe alte specii care pot ajuta producătorii agricoli: codroșu de munte, codroșu de grădină (amenințate cu dispariția din cauza scăderii surselor de hrană din zonele de cuibărit), țicleanul (nu migrează, este caracteristic pădurilor de foioase din zona de câmpie sau din zona colinară, dar poate fi întâlnit și în parcuri, ocupă cu ușurință cuiburile artificiale), vrabia de câmp (nu migrează, cuibărește într-o gamă foarte variată de habitate – arbori sau tufe, pajiști și pășuni, terenuri agricole mozaicate, localități, parcuri, livezi și grădini, zăvoaie de-a lungul râurilor, ocupă inclusiv habitate antropice), ciocârlia, codobatura, prepelița, potârnichea.
Dr. Cosmin Mihai atrage atenția că și păsările răpitoare pot fi folosite, în special pentru combaterea rozătoarelor, vinovate de distrugerea plantațiilor de cereale. Amintește în acest sens faptul că la stațiunea didactică Moara Domnească s-a reușit reducerea semnificativă a populației de rozătoare în doi ani prin montarea de cuiburi pentru vânturelul roșiatic. 97% din meniul păsărilor răpitoare de noapte (huhurezi, cucuvele, ciuful de pădure) este reprezentat de rozătoare. Și în zonele de cultură a cerealelor sunt probleme mari cu rozătoarele.
Cei de la Agrimedia aduc în discuție un experiment al unui agricultor francez, dar stabilit în România de foarte multă vreme, Arnaud Perrein. Acesta a dispus în 2016 montarea, în lanurile exploatației pe care o administrează, de suporți în formă de T pentru atragerea și ca puncte de odihnă și observație a șorecarului comun (Buteo buteo), o pasăre răpitoare care poate rezolva problema rozătoarelor.
Ce putem face pentru a crea condiții optime pentru păsările în chestiune?
Potrivit dr. Cosmin Mihai și prof. dr. Florin Stănică, coordonatorii centrului de ornitologie din cadrul USAMV București, foarte importante sunt cuiburile artificiale. În funcție de categoria de specii-țintă, au anumite caracteristici: trebuie să aibă un anumit volum, cu un orificiu de un anumit diametru și să fie făcute dintr-un material lemnos rezistent.
Pentru cei interesați, în cadrul USAMV a fost creat un atelier unde se construiesc astfel de cuiburi artificiale. Specialiștii de acolo oferă și consultanță. Conform acestora, chiar dacă păsările în chestiune nu sunt de găsit în număr mare într-o anumită zonă, nu înseamnă că ele nu vor rămâne dacă în peregrinările lor întâlnesc condiții propice.
Ca să nu alungăm păsările care și-au făcut cuib în grădină sau livadă, este bine să evităm substanțele foarte toxice, mai ales în perioada de creștere a puilor, precum și deranjul în apropierea cuibului, în perioada cuibăritului. Gradul de afectare al păsărilor care se hrănesc cu insectele pe care a ajuns substanța depinde de toxicitatea produsului, de cantitatea aplicată, de momentul aplicării. De obicei, mai afectați sunt puii, de aceea este bine să avem informații atât despre biologia dăunătorului, cât și a prădătorului.
În ceea ce privește eficiența acestei metode, merită menționat un studiu al unor cercetători americani conform căruia păsările insectivore pot aduce, prin modul în care se hrănesc, servicii ecosistemice ce echivalează cu 220 dolari/ha sau chiar mai mult.
