Lactoza este un carbohidrat simplu, cunoscut și sub numele de zahăr din lapte. Este prezent în mod natural în laptele de mamifere și în mulți dintre derivații săi. Pentru mulți, consumul lui nu reprezintă nicio problemă. Dar pentru alții poate deveni o sursă de disconfort digestiv, arată ABC. Specialiștii au analizat în profunzime ce este lactoza, cum este metabolizată în organism, ce înseamnă să fii intolerant la lactoză și cum lactoza a devenit un subiect recurent de discuție în domeniul sănătății și nutriției moderne. Pe măsură ce tot mai mulți oameni caută alternative la produsele lactate tradiționale, înțelegerea naturii lactozei și a modului în care aceasta ne afectează corpul este mai importantă ca niciodată.
Ce este lactoza
Lactoza este o dizaharidă formată din două zaharuri simple: glucoză și galactoză. Se găsește în principal în lapte și produse derivate din acesta, cum ar fi brânza, iaurtul și untul. Pentru ca organismul uman să folosească lactoza ca sursă de energie, aceasta trebuie descompusă în cele mai simple componente ale sale. Acest proces se realizează datorită unei enzime numite lactază, care este produsă în intestinul subțire.
Când o persoană consumă produse lactate, lactaza împarte lactoza în glucoză și galactoză, care sunt absorbite de intestin și utilizate pentru energie de către organism. Cu toate acestea, nu toți oamenii produc lactază în cantități suficiente la vârsta adultă, ceea ce duce la afecțiunea binecunoscută numită intoleranță la lactoză.
Procesul de digestie a lactozei
În primele etape ale vieții, aproape toate mamiferele, inclusiv oamenii, produc cantități abundente de lactază pentru a digera laptele matern. Dar la multe persoane, producția de lactază scade după copilărie, ceea ce face ca unii adulți să întâmpine dificultăți în digerarea lactozei. Acesta este un proces normal la multe mamifere, deoarece lactoza încetează să mai facă parte din dieta lor după ce trec de copilărie.
La cei care continuă să producă lactază până la vârsta adultă, digestia lactozei nu este o problemă. Cu toate acestea, pentru cei care au o deficiență a acestei enzime, consumul de produse lactate poate duce la o serie de simptome incomode, care pot varia de la ușoare la severe, în funcție de cantitatea de lactoză consumată și de gradul de intoleranță al persoanei.
Intoleranta la lactoza
Intoleranța la lactoză este o afecțiune comună care afectează milioane de oameni din întreaga lume. Apare atunci când organismul nu produce suficientă lactază pentru a digera lactoza care este consumată. În loc să fie absorbită de intestin, lactoza nedigerată trece în colon, unde bacteriile intestinale o fermentează, generând gaze și acizi care provoacă simptome precum balonare, diaree, dureri abdominale și flatulență.
Nivelurile de intoleranță la lactoză variază semnificativ între populații și grupuri etnice. De exemplu, este cel mai frecvent întâlnită în populațiile din Asia de Est, Africa și America Latină, unde între 70% și 100% dintre adulți pot avea un anumit grad de intoleranță. În schimb, în nordul Europei, intoleranța este mai puțin răspândită, cu rate variind între 2% și 20%, datorită persistenței mai mari a lactazei la adulți, o caracteristică genetică ce s-a dezvoltat la aceste populații ca urmare a consumului prelungit de lapte de vacă și alte produse lactate.
Tipuri de intoleranță la lactoză
Există trei tipuri principale de intoleranță la lactoză:
-
Intoleranța primară
Acesta este cel mai frecvent tip. Se dezvoltă în mod natural pe măsură ce oamenii îmbătrânesc și nivelurile de lactază din intestin scad. În cele mai multe cazuri, simptomele încep să apară în timpul adolescenței sau la vârsta adultă.
-
Intoleranță secundară
Această formă de intoleranță apare ca urmare a unei boli sau a unei leziuni a intestinului subțire care afectează producția de lactază. Boli precum boala celiacă, boala Crohn sau infecțiile gastrointestinale pot reduce temporar capacitatea organismului de a digera lactoza.
-
Intoleranța congenitală
Este o formă foarte rară și severă de intoleranță care se manifestă încă de la naștere. Bebelușii născuți cu această afecțiune nu produc deloc lactază și nu pot digera lactoza din laptele matern sau formula. În aceste cazuri, este necesară hrănirea bebelușului cu formule speciale fără lactoză.
Diagnosticul și managementul intoleranței la lactoză
Diagnosticul de intoleranță la lactoză se bazează de obicei pe o combinație de simptome clinice și teste specifice. Cel mai frecvent este testul de respirație cu hidrogen, care măsoară cantitatea de hidrogen expirată după consumarea unei băuturi care conține lactoză. O creștere a nivelului de hidrogen indică faptul că lactoza nu a fost digerată corespunzător.
Un alt test este testul de toleranță la lactoză, care măsoară nivelul de glucoză din sânge după consumul de lactoză. Dacă nivelul de glucoză nu crește, este probabil ca lactoza să nu fie descompusă și absorbită corespunzător în intestin.
Tratamentul pentru intoleranța la lactoză implică de obicei reducerea sau eliminarea produselor lactate din dietă. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că toate persoanele cu intoleranță la lactoză ar trebui să evite complet lactoza. Multe persoane cu intoleranță pot consuma cantități mici de lactoză fără a prezenta simptome grave, iar unele produse lactate, precum brânza învechită sau iaurtul, conțin mai puțină lactoză și pot fi mai ușor de tolerat. În plus, pe piață există produse lactate tratate special pentru a elimina lactoza și suplimente de lactază care pot fi luate înainte de a consuma alimente cu lactoză pentru a ajuta digestia.
Beneficiile și dezavantajele eliminării lactozei
Eliminarea lactozei din alimentație poate avea beneficii pentru cei cu intoleranță, dar nu este neapărat benefică pentru toată lumea. Laptele și produsele lactate sunt bogate în nutrienți esențiali, cum ar fi calciu, vitamina D, fosfor și riboflavină. Acești nutrienți sunt esențiali pentru menținerea oaselor puternice, a funcției imunitare sănătoase și a altor aspecte cheie ale bunăstării generale.
Pentru cei care elimină lactoza, este important să găsească surse alternative ale acestor nutrienți. Legumele cu frunze verzi, migdalele, produsele fortificate precum băuturile vegetale și unii pești precum sardinele sunt surse bune de calciu. Vitamina D poate fi obținută prin expunerea la soare și suplimente, dacă este necesar.
Pe de altă parte, persoanele care nu au intoleranță la lactoză nu trebuie să evite produsele lactate, deoarece nu există dovezi științifice care să sugereze că lactoza are un impact negativ asupra sănătății persoanelor care o digeră corect.