Sursa foto: Pexels
Cine știe ce ar fi răspuns Arthur Guiness, fondatorul celei mai renumite fabrici din lume și care produce și astăzi celebra Irish stout, dacă cineva i-ar fi spus, în 1759, că peste două secole și ceva urmașii săi își vor bate capul cum să scoată alcoolul din adorata sa bere. Fapt e că astăzi, într-un pub Guiness, o cutie de bere fără alcool de 440ml se vinde cu 6 lire sterline, adică circa 7,5 euro. Astăzi, generația Z tinde să limiteze alcoolul dar să se bucure în continuare de plăcerea de a bea. Peste tot în Europa tendințele arată o scădere a consumului de bere normală și o creștere a consumului de bere fără alcool. Ba chiar, coloși din industrie încearcă să compenseze scăderea cererii cu diferite băuturi și cocktailuri fără alcool, inclusiv pe continentul american.
Iată cum explică un responsabil cu calitatea al companiei Guiness, pentru ziarul Times, de ce prețul berii fără alcool este atât de ridicat.
Un proces de producție lung și complex
Astăzi, Guiness 0.0 este berea fără alcool cea mai consumată în Irlanda și în Marea Britanie. Dozele vândute conțin 3 sferturi de halbă/pint, la prețul de 6 lire sterline/7,5 euro. Dar sunt și pub-uri care vând bere fără alcool la distribuitor, la halbă, la prețul de 6,35 lire/8 euro. Să fie un preț ridicat în baza unei strategii de marketing prin care firmele încearcă să facă față scăderii consumului de bere? Nu pare, luând în considerare costul de producție al berii fără alcool, sensibil mai mare.
Ca să producă berea stout Guiness 0.0, fără alcool, producătorul folosește bere normală, o pompează cu ajutorul unei instalații undeva la subsol, într-un alt bazin, unde este răcită de la -22 de grade până la -100 de grade Celsius. Aici, printr-un complex proces de separare și amestecare cu altă apă, se recrează berea fără alcool.
O dată gata, loturile de bere produsă rămân în carantină timp de patru săptămâni pentru a se evita contaminarea – în cazul produselor fără alcool, riscul este mai mare. În acest interval, se trimit periodic la laborator mostre, pentru a analiza dacă există eventuale microorganisme patogene. Un timp de așteptare în plus, față de berea clasică Guiness, care este supusă la circa 300 de controale, față de cele 400, în cazul celei analcoolice.
În plus, eliminarea alcoolului mai comportă și un alt tip de probleme la nivelul instalațiilor, motiv pentru care este mai comodă vânzarea la doze de aluminiu, care mai contribuie și ele la prețul final. Iar în cazul în care se vinde la dozator, cele 1600 de pub care vând bere Guiness în Irlanda sunt vizitate de personal de la fabrică pentru a curăța instalațiile. Operațiune care nu este necesară atât de des în cazul berii normale. O altă operațiune care ridică prețul.
