Ridichile roșii: O sursă bogată de antioxidanți, care pot ajuta la reducerea inflamației si la protejarea celulelor împotriva deteriorării

Ridichile vin într-un număr mare de forme, culori și dimensiuni, dar toate aparțin unei singure specii, Raphanus raphanistrum. Majoritatea ridichilor cultivate și vândute sunt ridichi roșii de primăvară, care sunt cel mai frecvent folosite în salate și ca garnituri. Ca și cultură, ridichile sunt ușor de cultivat și una dintre cele mai timpurii legume care apar primăvara, ceea ce le face o alegere excelentă pentru grădinarii de acasă.

Istorie și răspândire geografică

Ridichile au origini în Asia, fiind cultivate pentru aroma și textura crocantă. Istoria lor este nesigură, dar au fost răspândite pe rutele comerciale în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Europa. 

Înainte de secolul al XVI-lea, ridichile erau mari și alungite, dar au evoluat spre variante mai mici, cum ar fi cele roșii. Cu timpul, olandezii și italienii au dezvoltat soiurile de ridichi roșii, cunoscute astăzi. 

Beneficiile consumului de ridichi roșii

Studiile au descoperit că ridichile sunt o sursă bogată de antioxidanți, care pot ajuta la reducerea inflamației si la protejarea celulelor împotriva deteriorării, îmbunătățind lupta împotriva îmbătrânirii premature și a bolilor.

Antioxidanții se găsesc în rădăcina comestibilă a legumelor și pot ajuta la protejarea împotriva unor tipuri de cancer precum cel de col uterin, sân, prostată, colon, ficat sau plămâni.

Ridichile conțin compuși care protejează sănătatea și reduc inflamația, precum și compuși antibacterieni care pot lupta împotriva unor bacterii periculoase.

Ele sunt sărace în calorii și bogate în fibre, fiind o gustare ideală pentru cei care doresc să piardă în greutate sau să o mențină.

Studiile au arătat că ridichile pot ajuta la protecția împotriva diabetului, îmbunătățind mecanismul de apărare al organismului împotriva nivelului crescut de glucoză din sânge.

Ridichile roșii în gastronomie

Fiecare parte a ridichei este comestibilă – de la rădăcină la frunză și la păstăi. Sunt delicioase crude, dar pot fi și prăjite, fierte și fierte la abur. Gătitul ridichilor reduce o parte din mușcătura piperată (dar reduce și conținutul de vitamina C).

Ridichile se asortează delicios cu unt și brânzeturi cremoase (cum ar fi de capră), cu ceapă și arpagic și cu citrice și sucul lor. Le puteți toca mărunt și le puteți adăuga la orice salată pe bază de maioneză.

Au un gust grozav în salate cu boabe de nuci, precum farro și quinoa. Dacă ești hotărât să gătești ridichile, înăbușirea sau prăjirea lor este cea mai bună soluție, cum ar fi ridichile prăjite cu unt brun și blaturi de ridichi.

Sau, puteți face chipsuri crocante din ele – cum ar fi aceste chipsuri de ridiche pepene verde sau chipsuri de ridiche Black Sabbath.

Dar stai! Nu arunca blaturile alea de ridichi! Ridichile de masă au frunze delicioase, așa că faceți din ele un pesto de ridichi sau căliți-le ca alte verdețuri fragede. Păstăile de ridichi devin din ce în ce mai des întâlnite pe piețele fermierilor.

Date nutriționale

O cană de ridichi crude oferă următorii nutrienți:

• Calorii: 18,4
• Grăsimi: 0,115 g
• Sodiu: 44,8 miligrame (mg)
• Carbohidrați: 3,91 g
• Fibre: 1,84 g
• Zaharuri adăugate: 0 g
• Proteine: 0,782 g

Ridichile sunt, de asemenea, o sursă bogată de magneziu, potasiu și vitamina C. Magneziul este esențial pentru mai multe funcții ale corpului, inclusiv funcția nervoasă și musculară. Potasiul ajută la sănătatea oaselor, inimii și mușchilor. Vitamina C este un antioxidant care ajută la vindecarea rănilor și vă protejează celulele împotriva deteriorării.

Depozitare și păstrare

Ridichile rezistă bine în frigider. Ele pot fi depozitate cel puțin o săptămână, învelite într-un prosop de bucătărie sau prosoape de hârtie.

Ridichile nu se îngheață bine decât dacă sunt într-un preparat precum untul de ridichi, care poate fi învelit și congelat. Dar, într-adevăr, murarea lor este cu siguranță calea de urmat.

Știați că…?!

• Herodot, istoricul grec antic, scrie în cartea sa „O prezentare a Egiptului”: „Pe piramidă este declarat în scris egiptean cât s-a cheltuit pe ridichi, ceapă și praz pentru muncitori…”. Relatările lui Herodot sunt uneori suspecte, dar pare rezonabil că constructorilor de piramide li s-a dat o rație din ele și alte legume.
• În Oaxaca, Mexic, 23 decembrie este Noaptea ridichilor (Noche de Rábanos), unde artizanii locali sculptează lucruri nebune din ridichi.
• Ridichile au origini asiatice și au fost cultivate în China și Japonia încă din antichitate, ajungând ulterior în Grecia și Egipt.
• Ridichile roșii pot atinge și 60 de centimetri, iar cea mai mare ridiche din lume a avut aproape 1 metru în lungime.
• Frunzele și semințele de ridiche sunt comestibile și pot fi consumate în salate sau supă.
• Ridichile au numeroase proprietăți medicinale, datorită sulforafanului, care luptă împotriva cancerului.
• În trecut, uleiul de ridiche era folosit în loc de ulei de măsline, iar există chiar o varietate specială de ridichi pentru semințele sale, folosite pentru a produce ulei sau combustibil bio.
• Ridichile au fost folosite ca monedă în antichitate, iar există diferite varietăți adaptate fiecărei perioade a anului, care pot fi consumate crude sau gătite.

Surse: foodprint, health, specialtyproduce, diversificare

Sursa foto: Yulia Sherstiuk | Dreamstime.com / Olha Afanasieva | Dreamstime.com