Fermieri cu valoare adăugată sunt pretutindeni. Catalonia e o zonă cu peisaj variat și foarte ofertant în ansamblu pentru diferite activități agricole. În zonele colinare există plantații întinse de pomi fructiferi și vii, iar în zilele de vară piața este saturată de piersici roșii sau galbene, caise și struguri. În Alt Penedes, o regiune viticolă și pomicolă, oamenii trăiesc din agricultură și turism. Pe lângă plantații, municipalitățile au trasat poteci pentru plimbări în natură sau cu bicicleta.
În zilele de weekend și în lunile de vacanță micile hoteluri sau pensiuni din zonă sunt pline. Există mult turism rural, organizat de proprietarii de masii. Aceste vechi case rurale, aflate de obicei în mijlocul unor terenuri agricole mai mult sau mai puțin întinse sunt închiriate pentru grupuri sau turiști individuali ce doresc liniște, natură și produse proaspete din grădina proprie.
Piața de piersici (Mercat de Pressec) din Ordal, Subirats
Pentru cei din zonă, producătorii vin în fiecare sâmbătă și duminică în mici piețe de sezon pentru a-și vinde produsele abia culese din pomi. Am fost în piața din Ordal, unde de la începutul lunii iunie până în septembrie, găsești în principal piersici, dar și orice alt produs de-al locului.
Mică localitate din Alt Penedes, Subirats are circa 3.000 de locuitori permanenți, dar este o bijuterie rurală și turistică. Modernitatea și rusticul se împletesc pretutindeni. În piațeta din centru, unde la sfârșitul săptămânii fermierii își întind tarabele, ai o suită de clădiri din vechime, adaptate la stilul de viață de azi. Un restaurant tradițional, cu mâncare tipică din Catalonia, afișează cu mândrie emblema Michelin. N-are stele, dar e recomandat de ghidul gastronomic. Există bancă, centru sportiv, piscină, stadion, chiar și o cabină telefonică (funcțională). Vechiul centru agricol, unde în vechime se tranzacționau produsele agricole, a fost „deghizat” în cafenele pentru localnici, turiști și bicicliști. Cine vine la piață se oprește întâi aici pentru un sendviș cu tortilla (omletă), gătită corect cu unt și pusă pe o baghetă caldă, scoasă din cuptor la brutăria din colțul opus al pieței. Unde, fie vorba între noi, fac și cele mai bune magdalene pe care le-am mâncat în viața mea. Bicicliștii însetați comandă bere și cafea și pleacă repede să nu-i prindă căldura prânzului pe coclauri.
Piersici și înghețată
Dintre producătorii de piersici, cele mai frumoase, mai roșii și mai mari au și cea mai mare cerere. E ora 11.00 abia și deja e plin. S-a format o micuță coadă. Piersicile se cumpără cu lada, cam 3 kg o lădiță și prețul 12 euro. Sunt de două soiuri: cele roșii pentru consum și cele galben-portocalii, mai mult pentru gem, compot. Sincer, eu nu cumpăr cu ochii, ci cu nasul. Le adulmec pe toate și iau de unde e aroma mai îmbietoare. Azi m-am orientat către taraba unui domn amabil care îmi povestește despre fructele pe care le vinde: „Sunt ecologice, de asta miros așa frumos. Noi nu folosim produse chimice, vrem să fie cât mai naturale.”
Îl întreb dacă e rentabil din punct de vedere economic. „E mai scump. Produsele naturale sunt mai scumpe decât chimicalele. Dar oamenii vor produse curate”, explică el. Și prețul e puțin mai mare – 15 euro pentru 3 kg. Pe lângă piersici îmi spune că produce și struguri, miere.
Alături sunt alți producători de piersici, frumoase, dar mai puțin atractive olfactiv. În cealaltă parte o familie de fermieri a adus caise mari și coapte, roșii și alte bunătăți. Profit să îmi achiziționez legumele pentru următoarea săptămână.
Următoarea tarabă e și cea mai pe gustul meu: vinde înghețată artizanală de piersici. Am băut cafeaua așa că o înghețată merge perfect. Are un gust de piersici genial. Și chef-ul care a făcut-o îmi spune că nu are pic de zahăr. Vă puteți face și voi acasă, iată rețeta.
Fermieri locali cu valoare adăugată
Ce mi s-a părut foarte interesant este că toți povestesc că surplusul de fructe și legume este și el prelucrat și comercializat. Majoritatea fac gemuri, pentru că sunt producători de fructe. Cel cu piersicile ecologice spunea că ce îi rămâne nevândut se transformă în gem. Două doamne cu tarabe pline de gem îmi povestesc despre produsele lor. Una face doar gemuri de struguri, de variate soiuri și culori. Are un pliant unde explică cum pot fi asortate diferitele tipuri de marmelade de struguri cu felurile de carne, pește, brânzeturi, deserturi. „Vindem struguri cramelor producătoare de vin și vin spumant din zonă, din ce rămâne producem aceste gemuri”, spune ea. Am întrebat-o unde le vinde, dacă le trimite și în comerțul obișnuit. „Nu, doar aici în piață le vând.”
Vecina sa are toate felurile de gemuri. Inclusiv din cele fără zahăr, îmi atrage atenția. Chiar și unele din roșii, busuioc și alte legume. „Nu le vând în supermarket. Vin aici și când piața e închisă le duc la magazinele din regiune. Sunt magazine cu produse artizanale, se cumpăra tot timpul anului.”
O domnișoară care expune legume și fructe variate, are pe tarabă și dulceață și supă cremă de calcots. Este un soi de ceapă local, seamănă cu ceapa verde, dar e mai groasă. Catalanii o frig pe grătar și o servesc cu un sos de roșii și migdale. O întreb cine le produce. „Legumele care ne rămân le ducem la Sant Boi de Llobregat. Acolo le prelucrează și le comercializăm ulterior”, spune ea. Practic ei transportă și prelucrează materia primă la o fabrică, vânzând-o ulterior sub marcă proprie.
Ce este o cooperativă socială
O întreb pe aceeași domnișoară dacă este o afacere de familie. „Este o cooperativă socială. Sunt mulți tineri care nu au unde să locuiască. Le asigurăm un spațiu de locuit și un venit și lucrează pentru noi”, răsounde ea. Cooperativele sunt la mare preț în Spania și mai ales aici în Catalonia, unde lumea este foarte „de stânga”, tradițional. Dar despre acest tip de organizare vom vorbi altă dată.
Vinurile de Penedes
Ultima tarabă este o afacere cu vinuri. „Este o cramă de familie, de patru generații ne transmitem business-ul acesta din tată în fiu”. Mă învită să gust vinul și pare dezamăgit când îl refuz. „Nu sunt băutoare de vin, dar șampania îmi pare apetisantă”, îi zic. Se înveselește și îmi recomandă un brut rose. L-am luat, degustat, terminat. E într-adevăr foarte bun.
Aici în Penedes se găsesc sute de crame mici și mai mari cu etichete de vin și spumant, unele, dintre cele mai faimoase. Aici puteți citi istoria cramelor Freixenet, marcă achiziționată recent de concernul Henkell.
Cu părere de rău plecăm spre casă lăsând în urmă dealuri acoperite de pomi și vii, între care sclipesc în soare masiile de piatră albă. Dar vom reveni cu siguranță la următorul sfârșit de săptămână, nu numai pentru a ne face aprovizionarea cu produse de km 0, ci și pentru atmosfera de liniște și tihnă.
