Paste cu fasole: combinație a cărei genialitate constă tocmai în simplitatea asocierii reușite a două alimente la îndemâna tuturor. Rezultatul este un fel de mâncare cu gust dar și cu proprietăți nutritive confirmate, care încălzește și care se pretează la multe variante și la mai multe consistențe. Cronicari ai epocilor demult apuse spun că fasolea cu paste se consuma, în variante adaptate resurselor epocii, încă din perioada antică. La acea vreme nu existau pe vechiul continent numeroasele soiuri de fasole ajunse dinspre Americi după 1500, și nici pastele de azi, devenite populare sub formă de spaghetti abia după Evul mediu.
Însă romanii, probabil și alții înaintea lor, consumau în mod frecvent supă de fasole cu pâine. Odată cu răspândirea pastelor, ele i-au luat locul, producția de paste presupunând un consum de resurse mult mai reduc decât cea de pâine. Recent, cercetarea științifică a demonstrat un fapt pe care reprezentanții civilizațiilor antice pare că îl înțeleseseră cumva intuitiv: leguminoasele, în cazul nostru fasolea, și cerealele, în cazul nostru grâul din care se fac pastele, se potențează reciproc – fasolea conține aminoacizi esențiali pe care nu le conține grâul și invers, dar combinate pot genera proteine complexe. Combinația în sine fasole cu cereale, chiar și sub forma lor simplă de boabe, în special orez, se regăsește în tot bazinul mediteranean, până în Africa și Asia, dar și America.
În epoca modernă, pastele cu fasole un fel de mâncare extrem de popular care se regăsește în diferite forme în toată Italia, o mâncare de toate zilele, o mâncare de familie. Un fel care aparține prin definiție dietei mediteraneene, în care legumele sunt consumate frecvent ca alternativă la carne. Se mai poate consuma și dincolo de perimetrul domestic, în unele trattoria care au ales să rămână în coordonatele bucătăriei tradiționale. Una dintre variantele cele mai iubite astăzi este cea din zona Roma, mai cremoasă, un fel de mâncare scăzută/ stew, față de cea de la Napoli, care e mai degrabă o supă, soup. Povestesc protagoniștii vieții mondene din epoca de aur a Romei că Marcello Mastroainni se ducea la Paris în perioada Catherine Deneuve încărcat cu paste cu fasole gata de mâncat.
Fiecare zonă revendică o variantă locală, dar limitele dintre ele s-au disipat în timp și astăzi fiecare are practic varianta sa personală de paste cu fasole. Diferențele constau în prezența sau, respectiv, absența unor ingrediente: în unele variante se folosesc și morcovi tocați mărunt, în altele se folosește și pasta de tomate, în altele un cățel de usturoi. Într-o versiune care nu mai e de post se adaugă și cottiche, care nu sunt altceva decât șorici, sau mai nou bacon, sau cozze/scoici, în zonele costiere.
Iată mai jos cea mai simplă și echilibrată variantă – adăugând mai mult sau mai puțin lichid poate deveni mai concentrată sau mai lungă, eventual cu o felie de pâine integrală sau de secară alături.
350 g de fasole albă obișnuită sau alta
300 g paste scurte sau resturi amestecate
1-2 linguri pastă de tomate sau 2-3 roșii curățate de coajă
1 morcov
1 tijă de țelină
1 ceapă
opțional, 1 cățel de usturoi
2-3 linguri ulei de măsline sau altul
sare, piper
opțional, rozmarin sau salvie
Procedeul e foarte simplu, cu condiția să avem fasole deja fiartă. Alternativ, din conservă, care însă conține și ceva conservant și costă sensibil mai mult, la o cantitate egală de produs natural. Dacă vrem să pornim de la fasolea uscată, este suficient să o ținem în apă să se hidrateze circa 12h. Practic, o lăsăm în apă de seara până dimineața, dacă e posibil schimbând apa. Apoi se fierbe în apă cu sare cât e nevoie, durează mult mai puțin dacă folosim o oală sub presiune.
Odată fasolea pregătită, restul e simplu: într-o tigaie anti aderentă mare cu câteva linguri de ulei în ea călim la foc mediu un amestec de ceapă, morcov și țelină tocate foarte mărunt. În funcție de gustul personal, se poate adăuga și usturoi, tocat și el cât mai mărunt. Orice parte aromatică dintr-o mâncare este mai eficientă dacă se difuzează cât mai uniform.
Se învârt în tigaie circa 10 minute, adăugând un praf de sare, timp în care în paralel se fierb pastele pe jumătate, preferabil paste scurte – fusilli, penne, farfalle etc. Este esențial de ținut cont că pastele nu trebuie să fie complet fierte, pentru că se termină de fiert împreună cu restul ingredientelor.
Peste mixul de legume se adaugă fasolea deja fiartă și se mai gătesc împreună alte circa 10 minute. În această fază se adaugă din apa în care a fiert fasolea: mai mult sau mai puțin, în funcție de cum vrem să iasă mâncarea finală, mai scăzută sau cu mai mult lichid. Adică o mâncare scăzută sau o supă – un tip de adaptabilitate specifică bucătăriei mediteraneene.
Când fasolea s-a aromatizat bine cu legumele, se adaugă și pastele fierte și bine. Se mai continuă toate împreună alte circa 5 minute și e gata. Se pot adăuga direct în tigaie și frunze de salvie sau o ramură de rozmarin și se potrivește de sare. Se lasă tigaia cu capacul pe ea alte 2 minute și se poate servi. Cu piper proaspăt măcinat, la modul ideal.
Un mic secret: o parte din fasole se poate mărunți separat cu furculița într-o farfurie sau cu un mixer vertical, înainte de a o adăuga.
Sursa foto: needpix.com
