Foto: Flickr
Uniunea Europeană are prevăzută pentru 17 ianuarie semnarea acordului comercial cu Mercosur, un pas decisiv pentru crearea celei mai mari zone de liber schimb din lume, după mai bine de un sfert de secol de negocieri şi blocaje, şi care va permite celor două părţi să îşi diversifice alianţele, în faţa derivei protecţioniste a Statelor Unite, relatează agenţia EFE, transmite Agerpres.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Statele membre UE au obţinut vineri o majoritate calificată pentru validarea acordului, care va permite preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi preşedintelui Consiliului european, Antonio Costa, să meargă săptămâna viitoare la Asuncion (Paraguay, ţară care deţine preşedinţia rotativă a blocului sud-american) pentru a semna oficial pactul împreună cu reprezentanţii Argentinei, Braziliei, Uruguayului şi Paraguayului.
Acordul a fost obţinut în pofida votului negativ al Franţei – principalul opozant al pactului-, al Poloniei, Austriei, Irlandei şi Ungariei şi a abţinerii Belgiei, cu sprijinul Italiei, care şi-a schimbat opinia după ce îl blocase la finele lunii trecute împreună cu alte ţări opozante.
Pentru a se ajunge la această majoritate calificată a fost necesară negocierea unor clauze de salvgardare adiţionale pentru agricultorii europeni, care au continuat să protesteze zilele acestea faţă de prevederile acordului, clauze care au convins Roma să renunţa la votul împotrivă, dar care nu au fost suficiente să determine şi Parisul să adere.
O nouă alianţă împotriva protecţionismului global
Impulsul final al tratatului, care rămăsese într-un blocaj tehnic de la încheierea negocierilor, în 2024, se explică în mare parte prin necesitatea Bruxellesului de a găsi pieţe şi parteneri comerciali alternativi, un obiectiv care fusese subliniat de diverşi lideri europeni.
Toate acestea în contextul escaladării tensiunilor comerciale şi impunerii de taxe vamale de către Administraţia americană, după revenirea la putere a lui Donald Trump, la care se adaugă influenţa în creştere a Chinei în regiuni precum subcontinentul latino-american şi dependenţa europeană de Beijing pentru furnizarea de materii prime critice.
Noul spaţiu comercial va integra circa 800 de milioane de consumatori şi va reprezenta un produs intern brut comun de aproximativ 22.000 de miliarde de dolari, conform datelor Comisiei Europene.
Acordul va permite eliminarea taxelor pentru 91% din exporturile UE în Mercosur şi pentru 92% din vânzările sud-americane spre Europa, ceea ce se traduce printr-un economie anuală estimată la 4 miliarde euro pentru companiile europene.
Pentru Uniunea Europeană, tratatul deschide porţile unei pieţe protejate istoric pentru sectoarele sale industriale cele mai competitive, printre care sectorul auto şi al maşinilor industriale, unde actualele taxe vamale, cuprinse între 35% şi 14%, vor dispărea treptat.
Alt sectoare care vor mai beneficia în mod special sunt cel chimic şi al produselor farmaceutice, care exportă în valoare de miliarde de euro anual, sau al produselor agroalimentare protejate prin denumiri de origine, precum vinurile sau brânza.
Pe de altă parte, acordul va permite Mercosur să-şi consolideze poziţia de “grânarul lumii” pentru Europa, obţinând acces preferenţial la produse precum carnea de vită, soia, mierea şi biocombustibilii, deşi sub un nivel de cote care încearcă limitarea impactului asupra produselor locale europene.
Ultimele obstacole pentru semnarea acordului
Totuşi, unda verde din partea ţărilor Uniunii Europene pentru semnarea acordului cu Mercosur nu reprezintă încă ultimul pas pentru încheierea pactului istoric, care se mai poate confrunta cu ultimele obstacole, în special în ceea ce priveşte procesul de ratificare în Parlamentul European în 2026.
În perspectiva ratificării, acordul este considerat “mixt” şi se divide în două părţi, una comercială şi un acord de asociere, care urmează drumuri paralele: ambele vor trebui să primească undă verde din partea Parlamentului European înainte de încheierea sa formală şi acordul de asociere necesită, în plus, consimţământul tuturor parlamentelor naţionale din UE.
Ratificarea în Parlamentul european este prevăzută a fi complexă din cauza marii diviziuni în hemiciclul comunitar, un vot în care naţionalitatea eurodeputaţilor va conta la fel de mult sau chiar mai mult decât liniile ideologice, astfel că, de exemplu, aproape toţi europarlamentarii francezi se vor împotrivi, fără a conta clasa lor politică.
La aceasta se adaugă şi intenţia exprimată de grupuri de a vota împotrivă, precum extrema dreaptă a formaţiunii “Patrioţi pentru Europa, care are în vedere chiar şi o moţiune de cenzura împotriva Ursulei Von der Leyen, din cauza acordului, sau, de asemenea, grupul Verzilor sau de Stânga, ca urmare a preocupărilor legate de mediu şi de concurenţa neloială pe care, susţin ei, o va genera pactul.
