Foto: Angela Sabău
Ioan și Victoria Buda, doi pensionari din Ungureni – Maramureș, sunt producători de ulei din floarea soarelui, alune, nuci sau semințe de dovleac. Mica lor instalație le permite să facă doar câțiva litri de ulei, la comandă, sau pe care îl vând „din mașină”.
„Nu vindem nici pe internet. Eu am în mașină tot timpul ulei și lumea vine și cumpără de la mine direct”, spune bărbatul de 68 de ani.
A investit banii din pensia lui și a soției lui în două prese de ulei, dintre care una era nefuncțională. Le-a cumpărat de la un consătean care le primise ca despăgubire dintr-o afacere ce nu a funcționat. „Pe una a blocat-o. I-a dat jos motorul electric și a zis că o dă la fier vechi. Așa am cumpărat-o de la el, blocată. Cealaltă avea motorul”, spune fostul maistru, care le-a reparat și s-a apucat de treabă.
În 2021 s-a autorizat și a început să producă uleiurile pentru care are certificat obținut la un laborator din Cluj. „Cu doi ani înainte am tot încercat. Prima dată nu a ieșit bun uleiul. Am cumpărat sămânță de floarea soarelui veche de trei ani. Dar floarea soarelui face rășină ca și bradul. Și primul ulei a ieșit amar, iar în certificat scrie că e ulei puțin amărui. Așa a rămas în certificat, dar uleiul nu mai e amar acum. Eu îs mulțumit că am reușit să fac calitate. Am trimis și la RO.aliment mostre dar încă nu am verdictul”, spune Ioan Buda.
Are tehnologia lui proprie de curățare
Uleiul din semințe de dovleac se vinde cu 100 de lei jumătatea de litru, fiind cel mai scump. Omul spune că este cel mai greu de procesat. „Să vă spui de ce: pentru a obține un litru de ulei am nevoie de șapte kilograme de semințe. Femeile nu o dau sub 15-16-17 lei kilogramul. Șapte kile ori 16 lei înseamnă 100 și ceva de lei. Eu trebuie să o usuc, iar în selector mai cade din ea. În plus, nu pot lua sămânța de oriunde pentru că se erbicidează și pe aceea nu o pot folosi”, explică el.
Astfel, jumătate de litru de ulei din semințe de dovleac se vinde cu 100 de lei, cel din floarea soarelui cu 25 de lei pe litru. Celelalte, de nucă și de alune, se vând în sticluțe mai mici, de 100 de mililitri, la 35 de lei.
Marea lui investiție, spune el, a fost în a găsi un mod eficient în care să limpezească uleiul, astfel încât să nu împrumute mirosuri sau gust. „Uleiul, când iese din presă, e negru. La început am făcut limpezirea prin decantare. Dar uleiul trebuie să stea până la 21 de zile și în timpul ăsta, împrumută gusturi și mirosuri. M-am tot gândit cum să fac și atunci am încercat să dezvolt o tehnologie de curățare mecanică a uleiului. E tehnologia proprie, dezvoltată de mine”, explică el, fără însă a divulga detalii. „Am desfăcut o sticlă de ulei după un an și jumătate. Are același gust, același miros, nu e amar, nu s-a schimbat nimic”, continuă el explicațiile.
Deocamdată, tot ce vinde e doar la cunoscuți și la târguri de produse tradiționale, dar crede că afacerea va fi preluată de unul din copiii lui, după ce se vor întoarce acasă din străinătate.
Ioan Buda a fost prezent la Zilele Internaționale ale Producătorilor, târg organizat de către Camera de Comerț și Industrie Maramureș, la Baia Mare, la sfârșitul lunii mai.
