Tratarea apelor urbane uzate se poate face cu metode mai eficiente și cu costuri mai mici/ Procedeul fost experimentat cu succes în localități de câteva mii de rezidenți și poate fi transferat pentru tratarea apelor industriale din industrii și crame sau în ferme pentru tratarea dejecțiilor

Proiectul Life Renaturwat a demonstrat că tratarea apelor uzate urbane prin combinarea zonelor umede artificiale cu nămoluri de la stațiile de potabilizare este o metodă eficientă și ieftină, care permite populațiilor mici și medii (până la echivalentul a 2.000 de locuitori) să-și purifice apele cu o calitate mult superioară celei din deversări, notează EFE Verde.

Conform ultimelor directive, aglomerările urbane de peste 1.000 de locuitori echivalent care deversează ape uzate în alte corpuri de apă sunt obligate să le trateze printr-un tratament secundar (procese biologice cu microorganisme pentru eliminarea materiei organice) sau echivalent.

Însă multe populații nu pot face un tratament adecvat din cauza costurilor mari atât ale stațiilor de epurare bazate pe aerare prelungită (consum energetic ridicat), cât și ale tratamentelor fizico-chimice folosite pentru eliminarea nutrienților (fosfor).

În fața acestei situații, Life Renaturwat a dezvoltat o tehnologie care curăță apele uzate urbane printr-o soluție circulară și bazată pe natură, care este de 3-4 ori mai ieftină și permite returnarea apei în mediu în condiții propice pentru viață, au explicat responsabilii proiectului, cofinanțat cu fonduri europene.

Pentru a îmbunătăți calitatea apei epurate, Renaturwat combină două tipuri de zone umede artificiale: una bazată pe nămoluri de la potabilizare, care acționează ca mediu filtrant și absorbant (atrage și reține), și alta cu peliculă liberă.

Prima permite obținerea unor concentrații mai mici de contaminanți chimici, iar a doua facilitează activitatea biologică a apei înainte de a o elibera în mediul natural, conform cercetătorului Miguel Martín Monerris de la Institutul de Inginerie a Apei și Mediu, de la Universitatea Politehnică din Valencia.

Teste în viața reală

Testele se desfășoară în localitatea Carrícola, cu 200 de locuitori, și în urbanizarea Los Monasterios, cu aproximativ 2.000 de locuitori. Ambele localități sunt în Spania și au deja stații de epurare bazate pe zone umede, iar apele lor au fost astfel “rafinate” cu zone umede suplimentare bazate pe nămoluri deshidratate de potabilizare.

Nămolurile demonstrează, la scară reală, ceea ce arătaseră și în testele de laborator: sunt foarte eficiente pentru captarea nutrienților precum fosforul și nitrații, ceea ce este esențial pentru a evita eutrofizarea apelor – un proces care duce la “moartea prin sufocare” cauzată de proliferarea algelor ce consumă tot oxigenul, împiedicând alte forme de viață, fenomen care amenință, de exemplu, Marea Menor.

Concret, acestea reduc cu 75-80% prezența fosforului față de sistemul existent (care deja permitea obținerea unor ape cu calitate deversabilă), și scad semnificativ azotul și alți contaminanți, precum bacteria fecală Escherichia coli sau substanțe emergente (medicamente, pesticide etc.), îmbunătățind calitatea biologică a apei.

Procedeu transferabil pentru industrii și ferme

Sistemul îmbunătățește calitatea fizică, chimică și biologică a apei, a concluzionat Martín Monerris, care a adăugat că reutilizarea nămolurilor de potabilizare, considerate până acum reziduuri, adaugă componenta circulară unei tehnologii create inițial pentru populații mici și medii.

Pe lângă tratarea apei urbane pentru a o returna cât mai naturală în mediu, Renaturwat poate fi aplicat și în industrii și crame pentru tratarea apelor industriale sau în ferme pentru tratarea dejecțiilor, a subliniat Nuria Oliver, tehnician în inovație la Global Omnium Medioambiente.

Compania națională de apă din Portugalia Aguas de Portugal intenționează să replice proiectul în mai multe zone din această țară pentru “decolorarea” apelor folosite în industria textilă, precum și pentru îmbunătățirea calității apelor uzate.

Pentru că apa obținută are o calitate foarte ridicată, în loc să fie deversată, poate fi folosită pentru umplerea iazurilor și fântânilor urbane, irigarea culturilor nealimentare și lemnoase, sau chiar pentru reîncărcarea acviferelor și zonelor umede – aspect foarte important pentru menținerea debitului ecologic în fața schimbărilor climatice, a mai spus Oliver.

Profesorul de Economie Aplicată de la Universitatea din Valencia, Francesc Hernández, a afirmat: “Aș îndrăzni să spun că Renaturwat este cea mai eficientă și fezabilă soluție pentru populațiile mici. Este cea mai eficientă pentru că a demonstrat că atinge calitatea necesară și cea mai fezabilă pentru că este cea mai ieftină”.

Costul nămolurilor provenite de la stațiile de potabilizare este de circa 70-80 euro pe metru cub, comparativ cu 165 euro/m3 pentru alte alternative de pe piață.

Costul total al sistemului Renaturwat, incluzând și costurile operaționale, este între 0,47 și 0,52 euro/m3, jumătate sau mai puțin decât alte soluții bazate pe zone umede artificiale (care costă în jur de 1 euro/m3), un preț acceptabil pentru tarifele plătite la apă.

Comparativ cu tratamentele aplicate în marile orașe (în special cele terțiare), care lucrează la “scară minimă”, implementarea în localități mici este nerealistă.

Dacă ar putea fi implementate, costurile ar fi extrem de mari, “de trei sau patru ori mai mari decât cele obținute cu Renaturwat, ceea ce ar fi imposibil de susținut”, a spus economistul.

Pe de altă parte, beneficiile acestei soluții, în mare parte de mediu, depășesc de zece ori costul investiției și întreținerii unei stații de acest fel. La acestea se adaugă și “costul de a nu face nimic”, a mai punctat Hernández.