FOTO: Dreamstime/ Mvogel
Torrija (sau torreja) este un preparat realizat dintr-o felie de pâine (de obicei veche de câteva zile), înmuiată în lapte, sirop sau vin, apoi trecută prin ou bătut și prăjită în ulei. Se îndulcește cu miere, melasă sau zahăr și este aromatizată cu scorțișoară.
Prima referință cunoscută la un preparat asemănător apare în lucrarea De re coquinaria a lui Apicius, care a compilat rețete romane din secolele IV-V. Acolo, se menționează că pâinea trebuie înmuiată în lapte, dar nu se vorbește despre ou și nici nu i se atribuie un nume special, fiind descrisă doar ca aliter dulcia („un alt fel de dulce”).
În Europa medievală, pâinea înmuiată în lapte și îndulcită era foarte populară sub diverse denumiri:
-
Suppe dorate și soupys yn dorye (Anglia)
-
Tostées dorées (Franța)
-
Pain perdu („pâine pierdută”, Franța) – care a devenit payn purdyeu în Regatul Unit.
Acest preparat era servit adesea alături de vânat și alte tipuri de carne. Termenul soup sau suppe se referă la felia de pâine înmuiată într-un lichid, ceea ce a dus mai târziu la apariția cuvântului „supă”.
În jurul anului 1300, cartea de bucate Le Viandier a lui Taillevent include o rețetă de „tostate aurii” (tostées dorées), în care feliile de pâine sunt înmuiate în gălbenuș de ou bătut înainte de a fi prăjite și presărate cu zahăr, iar în Germania, în secolul XIV, apare o rețetă similară numită Arme Ritter („cavaler sărac”), termen preluat în engleză ca Poor Knight și în limbile nordice.
Torrija spaniolă
În Spania, termenul „torrija” sau „torreja” apare documentat în secolul al XV-lea. Poetul Juan del Encina o menționează într-un colind din Cancionero (1496): „miel y muchos huevos para hacer torrejas” („miere și multe ouă pentru a face torrejas”), sugerând că era un preparat recomandat pentru femeile lăuze.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
În 1607, bucătarul Domingo Hernández de Maceras folosește termenul „torrija” în Libro de Cozina, referindu-se la un fel de turtă dulce cu zahăr și scorțișoară, deși nu explică metoda de preparare. În 1611, Francisco Martínez Motiño, bucătarul regelui Filip al II-lea, include în Arte de Cozina, Pastelería, Vizcochería y Conservería o rețetă de torrijas făcute din pâine înmuiată în lapte și ou, prăjite și îndulcite cu sirop sau miere.
Scriitorul Lope de Vega, la rândul său, menționează torrijas într-una dintre piesele sale, unde un personaj spune: „Dacă pregătesc torrijas, va fi pentru femeia lăuză.”
La începutul secolului al XX-lea, torrijas erau deja foarte populare în tavernele din Madrid, fiind servite cu pahare de vin (chatos). Asocierea lor cu Postul Paștelui s-ar putea datora nevoii de a folosi pâinea rămasă, într-o perioadă în care consumul de carne era interzis, dar pâinea continua să fie produsă în cantități mari.
Regăsim aceeaași rețetă și în alte părți sub numele de French Toast, iar la noi se numesc friganele. În Franța și chiar în SUA este un mic dejun frecvent.
Iată rețeta de pregătit torrijas pentru Săptămâna Mare a unui celebru chef cu multe stele Michelin.
Ingrediente
-
500 ml lapte
-
250 ml frișcă lichidă
-
110 g zahăr
-
1 baton de scorțișoară
-
1 coajă de lămâie sau portocală
-
8 chifle dulci sau felii de pâine dulce
-
1 lingură de făină
-
2 ouă bătute
-
Ulei de măsline sau floarea-soarelui pentru prăjit
-
Zahăr brun
-
Scorțișoară măcinată
Preparare torrijas
Într-o cratiță, punem laptele, frișca și zahărul. Adăugăm coaja de citrice și batonul de scorțișoară. Fierbem la foc mic până dă în clocot, apoi luăm de pe foc și lăsăm la răcit.
Între timp, pregătim chiflele pentru înmuiat. Cu ajutorul unui cuțit bine ascuțit, le tăiem pe lungime în două, astfel încât să absoarbă mai bine amestecul de lapte și să se umfle corespunzător. Le așezăm într-un vas larg, astfel încât să aibă suficient spațiu.
Turnăm laptele strecurat peste chifle și le lăsăm la înmuiat timp de cel puțin 10 minute, întorcându-le cu grijă. Procedura se realizează cu atenție pentru că devin foarte fragile.
După ce s-au înmuiat bine, le trecem ușor prin făină, apoi prin oul bătut.
Într-o tigaie încingem uleiul, le prăjim încet, astfel încât să devină aurii la exterior și cremoase în interior. Le scoatem pe hârtie absorbantă pentru câteva secunde.
Înainte de servire, le presărăm cu zahăr brun și, pentru un plus de aromă, cu puțină scorțișoară măcinată. Cel mai bine este să le savurăm calde.
Care este trucul lui Martín Berasategui
Inspirat de cum proceda mama sa, Martín Berasategui după ce pregătește torrijas, fierbe laptele rămas de la înmuiere și scufundă din nou desertul prăjit în el, obținând o textură extrem de suculentă, aproape de mâncat cu lingura. De asemenea, spune el, se poate aromatiza laptele cu o păstaie de vanilie naturală (despicată și răzuită), cu un strop de cuișoare sau câteva fire de șofran.
Mai pot fi servite cu creme anglaise sau cu dulceață.
