Sursa foto: PxHere
O analiză recentă, subliniază impactul persistent și negativ al neonicotinoidelor, în special imidaclopridul, asupra populațiilor de păsări insectivore din Franța, chiar și după interzicerea acestor substanțe în 2018. Studiul, desfășurat pe o perioadă de zece ani (2013–2022) și care a inclus 57 de specii de păsări și aproape 2.000 de parcele de monitorizare, confirmă faptul că declinul populațiilor de păsări este puternic asociat cu utilizarea acestui pesticid. Cercetarea a investigat nu doar legătura dintre pesticide și abundența păsărilor, ci și potențialul de recuperare al acestora după ce a intrat în vigoare interdicția de folosire a substanțelor, un subiect puțin explorat anterior.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Cercetătorii au descoperit o asociere clară între numărul de păsări insectivore și utilizarea imidaclopridului. Efectele dăunătoare ale acestui pesticid sunt atribuite atât toxicității directe (letală, chiar), cât și, mai ales, efectelor indirecte, prin reducerea drastică a surselor de hrană, adică a populațiilor de insecte. Înainte de interdicția de utilizare a acestor pesticide din 2018, zonele fără utilizare de imidacloprid aveau cu 12,7% mai multe păsări insectivore comparativ cu siturile cu utilizare intensă. După interdicție, deși diferența s-a redus ușor, siturile fără imidacloprid încă înregistrau o populare cu 9% mai mare, indicând o revenire slabă și incompletă.
Rezultatele studiului sugerează o recuperare redusă și lentă a populațiilor de păsări insectivore în urma interzicerii imidaclopridului. În contrast cu păsările insectivore, speciile granivore și cele generaliste nu au arătat o relaționare directă sau o reacție pozitivă după interzicerea acestui pesticid. Acest lucru întărește ipoteza că efectul cel mai puternic al neonicotinoidelor este asupra bazei trofice (insectele) de care depind păsările insectivore. Faptul că imidaclopridul continuă să fie detectat în apele de suprafață și în sol, în ciuda interdicției de utilizare, sugerează o persistență în mediu care încetinește procesul de refacere ecologică.
Studiul reliefează așadar că simpla interzicere a pesticidelor nu garantează o recuperare imediată a biodiversității. Deși a fost un pas esențial, datele din analiza zonelor din Franța arată că efectele nocive ale imidaclopridului continuă să se resimtă la nivelul ecosistemului. Autorii subliniază necesitatea unor acțiuni de conservare suplimentare și mai țintite în peisajele agricole contaminate, menite să refacă atât populațiile de insecte, cât și pe cele de păsări, pentru a contracara impactul de durată al acestor substanțe chimice.
