Foto: Pexels
Sorcova şi semănatul sunt obiceiurile comune care sunt practicate, marţi, în prima zi a anului nou din calendarul iulian, de creştinii de stil vechi din unele comunităţi de ucraineni, ruşi-lipoveni, greci şi bulgari din judeţul Tulcea, aceste obiceiuri păstrându-se în unele gospodării şi de creştinii ortodocşi de stil nou care au marcat Revelionul în urmă cu 13 zile, conform calendarului gregorian, transmite Agerpres.
Potrivit unui material furnizat AGERPRES de Muzeul de etnografie şi artă populară din Tulcea, marţi, de Anul nou bătrân, se merge cu sorcova la greci şi bulgari şi cu semănatul la ucraineni şi ruşii lipoveni.
“În dimineaţa Anului nou, copiii bulgari mergeau în fiecare gospodărie, purtând o nuieluşă de alun înmugurită. Aceştia rosteau o formulă verbală simplă şi primeau covrigi, nuci, colăcei. O practică apotropaică este legată de ruperea câtorva muguri din nuieluşe şi amestecarea acestora în leşie, rezultând un remediu împotriva durerilor de cap. Similar, grecii mergeau cu surva (sorcova, n.red.) şi primeau daruri simbolice sau erau legaţi cu materiale pentru haine, în special de rude”, se menţionează în materialul amintit care citează surse orale din satul Neatârnarea.
De asemenea, în comunităţile de ucraineni se mergea cu semănatul în dimineaţa Anului nou, se aruncau boabe de porumb sau grâu în casă, în curte, în obor sau în grădină.
“Grăunţele de la primii semănători erau adunate şi folosite în rituri de vindecare sau de protecţie. Restul boabelor erau măturate a doua zi şi date păsărilor din curte, să fie sănătoase. Exista credinţa că primul venit cu semănatul putea influenţa mersul lucrurilor din gospodărie, de aceea se acceptau în primul rând băieţii, care semănau şi în grajdul animalelor, pentru turme bogate”, se mai arată în materialul semnat de şefa Muzeului de etnografie şi artă populară, Iuliana Titov.
La ruşii lipoveni, se semăna atât în seara de Ajun, cât şi în prima zi a Anului nou bătrân, grăunţele fiind aruncate în casă sau în cuptorul de pâine, pentru belşug.
Capra este un alt obicei comun creştinilor ortodocşi din zonă practicat de Anul nou, ucrainenii făcând un adevărat spectacol din acest joc cu măşti denumit Melanka.
Potrivit cercetătorului din cadrul Muzeului de etnografie şi artă populară Alexandru Chiselev, marcarea obiceiurilor de iarnă de două ori în unele comunităţi din judeţul Tulcea s-a păstrat în semn de respect pentru cei mai în vârstă membri ai familiei, tinerii preluând însă practicile părinţilor, chiar dacă în România calendarul gregorian a fost adoptat în anul 1924.
“Este o situaţie puţin mai complexă. Odată cu schimbarea stilului, în anul 1924, au existat comunităţi mai conservatoare care şi-au propus să păstreze aceste sărbători pe stilul vechi. În prezent, chiar şi în cadrul comunităţilor de ucraineni există persoane, familii care preferă să sărbătorească pe nou, dar punctează sărbătorile pe vechi, acest lucru poate şi datorită şcolii, a vacanţelor. Practic, de foarte multe ori, copiii nu pot să participe la sărbătorile pe vechi şi urmează calendarul oficial. De cele mai multe ori, se sărbătoreşte şi pe nou şi pe vechi. Pe nou, ţii cu familia, iar pe vechi, cu întreaga comunitate”, a precizat pentru AGERPRES cercetătorul ştiinţific Alexandru Chiselev.
De altfel, în judeţul Tulcea, şi persoanele care sunt de altă religie se bucură de sărbătorile creştinilor.
“Am crescut la bloc, iar de Crăciun, pe casa scării mirosea a cozonaci, a tot felul de minunăţii. Mama mea ne făcea şi nouă acasă şi, într-un fel, ţineam şi noi sărbătorile, Crăciunul, Paştele. Prietenii mei foarte apropiaţi de altă religie veneau la noi când aveam sărbători importante”, a afirmat Erol Ibram, în vârstă de 38 de ani, din municipiu.
Tulcea este unul din judeţele cu o diversitate foarte mare a minorităţilor etnice, după unele surse numărul lor fiind de 14. Cele mai importante comunităţi sunt cele de ruşi-lipoveni, ucraineni, turci, greci şi italieni.
