Să regretăm că am ajuns să bem lapte din import, fiindcă nu mai trăim, de 30 de ani, în dictatură? Câteva observații pe marginea unui articol al publicației maghiare Vilaggazdasag Vilaggazdasag a publicat ieri, 29 august, un articol preluat de G4Media, având ca temă sectorul laptelui din România. Jurnaliștii maghiari spun, încă de la începutul articolului, că ”în România, creșterea animalelor este în scădere de zeci de ani, sunt din ce în ce mai puține ferme, producția de lapte este, de asemenea, în scădere, iar de la schimbarea regimului din 1989, importul de lapte și produse lactate a crescut cu 1.846 la sută”.
Cum ar veni, ce tragedie agroalimentară a căzut pe capul nostru după ce am scăpat de regimul ceaușist/comunist! Să avem remușcări? Să facem totul să ne întoarcem în acel sistem totalitarist, să nu mai importăm nimic și să stăm la alimentară, la cozile interminabile, de la ora trei dimineața, ca să cumpărăm o amărâtă de sticlă cu lapte?
Efectivul de vaci pentru lapte
Bravii jurnaliști maghiari spun că, în țara noastră, ”creșterea animalelor este în scădere de zeci de ani”. A scăzut, într-adevăr, efectivul de vaci pentru lapte, dacă la această categorie se referă articolul. În 1991, erau în țară 1.791.622 vaci și bivolițe. În 2021, aveam 1.097.000 vaci pentru lapte.
Scăderea efectivelor de vaci pentru lapte este însă un fenomen aproape generalizat în Uniunea Europeană. În 2003, erau 23.867.000 vaci pentru lapte, în 2021, numărul lor a scăzut la 19.940.000 de capete. Germania a pierdut în acest interval 500.000 de vaci pentru lapte ( de la 4.338.000 la 3.833.000 ). Franța avea 4.026.000 vaci pentru lapte, în 2003, iar în 2021, rămăsese cu 3.322.000 exemplare.
Chiar și Ungaria a cunoscut un regres al efectivului național, de la 310.000 capete la 281.000 capete.
Producția de lapte totală
Avem mai puține vaci pentru lapte ( numărul acestora a scăzut, cu precădere, în gospodăriile țărănești! ), dar datorită investițiilor făcute în fermele specializate, producția totală ( vaci și bivolițe ) a crescut, după cum reiese din comunicatele I.N.S.: de la 3.975.300 tone, în 2019, la 4.023.400 tone, în 2020 ( incluzând și laptele oferit vițeilor ). În 2021, producția totală de lapte ( vaci, oi, capre, bivolițe ), obținută la nivel național a fost de 4.299.700 tone.
De semnalat un lucru important, pe care jurnaliștii maghiari nu l-au menționat în articol, fiindcă cel mai probabil nu cunosc acest aspect: o cantitate considerabilă de lapte de vacă nu ajunge la unitățile de procesare, fiind vândută de fermieri pe diferite filiere comerciale: rețele de abonați, piețe agroalimentare, tonomate, etc., fie sub formă de lapte crud, fie sub formă procesată.
De aceea, unitățile de procesare colectează anual un pic peste 1.000.000 de tone de lapte ( 1.125.661 t, în 2021; 1.133.779 t, în 2022 ), acesta fiind unul dintre motivele pentru care aceste fabrici recurg la importuri de lapte.
Prețul laptelui
Jurnaliștii maghiari de la publicația Vilaggazdasag se ocupă un pic și de prețul laptelui în România. Ei zic așa: ”crescătorii de animale din România se plâng de prețuri scăzute deoarece, în timp ce costul de producție al unui litru de lapte este de doi lei (1 leu = 77 forinți), cumpărătorii oferă în prezent fermierilor o sumă de aproximativ un leu; în toamna anului trecut, prețul de achiziție al laptelui crud încă se situa în jurul valorii de 2,80 lei”.
Prețul laptelui a scăzut în România, este drept, dar nu la 1 leu, așa cum informează publicația maghiară. Acest preț este oferit unor fermieri din zona montană, proprietari ai unor ferme mici. Marii fermieri și formele asociative, cum este Cooperativa Someș – Arieș, obțin prețuri mai mari, de peste 2 lei per litru. Consultând Observatorul european al laptelui, aflăm că prețul mediu al laptelui a coborât în România, de la 58,56 euro/100 kg, în luna decembrie 2022 – însemnând aproximativ 2,95 lei/litru, deci mai mult de 2,80 de lei, după cum a precizat publicația maghiară – la 35,14 euro/100 kg, în luna mai, ceea ce înseamnă aproximativ 1,70 lei/litru. În iunie, prețul mediu al laptelui românesc a fost de 42,18 euro/100 kg, ceea înseamnă aproximativ 2,13 lei/litru. Un mic reviriment, dar rămâne la o diferență în minus de 0,80 de bani per litru față de vârful din decembrie 2022.
Jurnaliștii maghiari ar trebui însă să semnaleze că prețul laptelui a scăzut, de asemenea, și în Ungaria, de la 56,49 euro/100 kg, în ianuarie 2023 ( în România era 58,27 euro/100 kg ), la 43,70 euro/100 kg, în iunie 2023. Este mai mare cu 1,52 euro per 100 kg decât în România, dar date provizorii aferente lunii iulie arată o răsturnare a situației: prețul ar fi continuat să scadă în HU, la 42,76 euro/100 kg, în timp ce în RO ar fi urcat la 42,88 euro/100 kg.
Prin urmare prețul laptelui în HU nu este mai mare decât cel din RO, diferențele fiind nesemnificative. Nu poți să scrii din Ungaria că prețul laptelui din RO este mic, fără să compari cu prețul laptelui din HU.
Importul de lapte
Jurnaliștii maghiari informează corect când scriu că RO importă lapte din câteva state membre ale Uniunii Europene, cel mai mare furnizor fiind chiar Ungaria. Date publicate de FAOSTAT arată o creștere atât cantitativă, cât și financiară a importurilor de lapte: în 2019, 166.637,57 tone; în 2020, 186.118,88 tone, în 2021, 195.798,95 tone, respectiv, în 2019, 79.582.000 dolari; în 2020, 88.242.000 dolari; în 2021, 99.284.000 dolari.
În același timp, în 2021, exporturile de lapte au fost de 43.394 tone, valoarea financiară fiind de 27.027.000 dolari. Balanță comercială negativă, dar nu cred că este o tragedie. RO importă lapte pentru a răspunde cererii mari din piață, în condițiile în care o serie de probleme structurale afectează sectorul laptelui din RO: dispariția fermelor mici, care nu se tehnologizează și nu găsesc forță de muncă, grad de asociere redus, forță de negociere slabă, etc.
Gradul de satisfacție al consumatorului final, deseori ignorat când este analizată piața laptelui, este însă ridicat: consumatorul român găsește la raft o diversitate de produse lactate, cu un raport calitate – preț convenabil.
România, pe primul loc
Să revin însă la articolul din Vilaggazdasag. Publicația maghiară scoate în evidență și câteva succese recente ale sectorului laptelui din RO, pe care și lantulalimentar.ro le-a prezentat la momentul respectiv. O informație importantă este că RO se află pe primul loc în UE, la colectarea laptelui pentru procesare, în intervalul ianuarie – iunie 2023, față de același interval al anului precedent. De fapt, RO ocupă primul loc nu în ce privește cantitatea colectată, peste 600.000 t, ci în ce privește creșterea procentuală, de 12%, în timp ce HU a scăzut colectarea procentuală cu – 4,5%, plasându-se un pic peste Croația, care a scăzut colectarea cu aproape -6%.
Acesta este informația cea mai caldă, să-i zic așa, din sectorul laptelui, în Uniunea Europeană: țara noastră a înregistrat cel mai mare procent de creștere a colectării, din UE, în timp ce HU a scăzut drastic procentul de colectare. Cel mai probabil, această informație nu a căzut bine la Budapesta și publicația citată a căutat să plaseze acest mic succes românesc într-un context comercial larg și într-o perspectivă istorică, ambele nefavorabile RO: importăm masiv lapte față de momentul 1989, când am scăpat de dictatură. Adică să nu fim fericiți că am scăpat de un regim totalitarist, fiindcă atunci nu importam lapte! Nu importam, dar nici prin alimentare nu prea găseam.
România, pe ultimul loc
HU depășește RO la un criteriu important: productivitatea. O vacă ungurească producea 7.403 kg de lapte ( 1 kg = 0,97 l ), în 2021, atenție, în scădere față de anul 2020, când productivitatea a fost de 8.168 kg.
În RO, productivitatea a fost, în 2021, de 3.328 kg, față de 3.228 kg, în 2020, o ușoară creștere care nu ne poate însă consola: suntem pe ultimul loc în UE, până și vaca bulgărească ne dă lecții: 3.631 kg, în 2021.
Cred că publicația maghiară Vilaggazdasag a utilizat un element de comparație inadecvat pentru a analiza sectorul laptelui din RO: anul 1989, când am scăpat de regimul ceaușist/comunist. Nu este ceva nou: așa procedează și propaganda internă anti-europeană, când urmărește să provoace nostalgii ceaușiste și sentimente negative față de statutul de țară europeană al României. Înainte de 1989, românii erau lipsiți de o seamă de libertăți, de un trai decent și chiar de alimente de bază, cum este laptele. Regimul ceaușist exporta produse agricole, dar nu importa hrană, populația urbană făcea cozi uriașe pentru a obține un strop de mâncare. Prin urmare, etalarea unor indicatori economici din acea perioadă pentru a-i compara cu cei actuali este nefuncțională: românii atunci trăiau prost, este irelevant dacă șeptelul era mai mare.
Aceeași propagandă care exibă nostalgia după comunism se exprimă și împotriva pieței libere intracomunitare, cerând stoparea importurilor și protecționism economic. Or, acest fapt ar fi nu numai în dezavantajul consumatorului final din România, dar ar fi și în dezavantajul fermierilor maghiari: chiar publicația de la Budapesta a recunoscut că vânzările de lapte unguresc pe piața românească valorează 65.000.000 de euro.
Surse statistice consultate: I.N.S., Eurostat, Observatorul european al lapelui, FAOSTAT
