Rotiseria „fără firmă” din Lisabona unde turiștii chinezi stau la coadă pentru un pui la grătar / Rețeta de condimentare datează din 1980 / Locul a devenit faimos după ce un bărbat a filmat ore întregi interiorul și exteriorul localului: „Poate era un influencer. Nu știu”

Pe Travessa da Tapada, o stradă discretă din Lisabona, la numărul 5A, funcționează o mică rotiserie portugheză fără firmă. În spatele unei uși verzi, António Silva, 66 de ani, pregătește de zeci de ani pui la grătar pe cărbuni. În ultimii doi ani, locul a devenit o oprire aproape obligatorie pentru turiști chinezi care ajung aici după ce văd recomandări pe platforma Xiaohongshu, cunoscută și ca RedNote, relatează CNN.

Strada este mărginită de mașini parcate și blocuri de apartamente, iar zgomotul traficului de pe autostrada suspendată A2 se aude constant. În fața vitrinei aburite se formează zilnic cozi. Vizitatorii filmează prin geam mâinile lui Silva, grătarul și puii așezați pe jar, apoi pleacă cu pungi albe din hârtie, imprimate cu cocoși, din care iese abur.

Puiul are mai întâi gust de fum de cărbune, apoi note sărate și ușor dulci din condimentare. Carnea rămâne suculentă sub pielea crocantă, iar sosul piri-piri adaugă o iuțeală care crește treptat.

Silva spune că schimbarea a venit treptat. „Așa mi-am dat seama”, afirmă el, amintindu-și cum au început să apară clienți chinezi, unul câte unul, până când majoritatea clientelei s-a schimbat. La un moment dat, coada a devenit constantă. „Uneori am 40 de chinezi la ușă. I-am numărat 40, credeți-mă dacă vreți”.

Cum a ajuns celebru

Un bărbat a filmat ore întregi interiorul și exteriorul magazinului. „A stat mult timp”, spune Silva. „Poate era un influencer chinez. Nu știu”. La scurt timp, adresa a început să circule online. „Recomandare din gură în gură pentru milioane și milioane de oameni”, adaugă el.

Mulți turiști intră și îi spun, folosind aplicații de traducere: „Sunteți foarte faimos în China”. Silva nu folosește rețelele sociale. „Nu Facebook, nu Instagram. Nu am nimic”, precizează el. Comenzile se fac telefonic, la un vechi aparat cu disc.

Spațiul este îngust, cu pereți placați cu faianță bej, rafturi cu vin, sticle de suc, borcane cu murături și măsline, saci de cartofi și cutii stivuite în fiecare colț. Pe perete sunt un crucifix, un calendar vechi, un steag portughez și un ceas.

Ziua începe după ora 9.00, când primește marfa, apoi urmează curățenia. „Noaptea nu pot să curăț, e prea cald”, explică el. „Grătarele, geamul, nu le pot curăța noaptea. Și noaptea e întuneric, nu mai vezi bine. Și sunt obosit, foarte obosit”. Despre ritmul zilnic spune simplu: „E o luptă”.

La 11.30 începe să pună puii pe grătar. „La 11.30 încep să fac pui la grătar”, spune el. „La 11.30 deja îi iau”. Seara, în jurul orei 18.00, coada se formează din nou.

Silva insistă asupra prospețimii ingredientelor

Pentru a comunica mai ușor, lângă casa de marcat are o foaie cu cifre și note fonetice în mandarină. „Yi, er, san, si, wu”, recită el. A notat și câteva cuvinte utile: „cao ji”, pui crescut liber, „xiexie”, mulțumesc, „là”, picant.

Clienții fideli au prioritate, la fel și cei care au comandat în avans. „Dacă ai comandat, poți să vii aici și, chiar dacă e plin de chinezi, ți-l dau imediat. Ei așteaptă.” Iar turiștii așteaptă, filmează și râd. „Ieri erau cam 12 fete”, spune el. „Le-am numărat eu”.

Silva insistă asupra prospețimii ingredientelor. „Pui proaspeți. În fiecare zi, pui proaspeți. Niciodată resturi”. Își amintește că a gătit odată un pui pentru o comandă care nu a mai fost ridicată. La finalul zilei, după ce a epuizat restul porțiilor, a oferit acel pui unui alt client fără să accepte bani.

Rețeta de condimentare datează din anii 1979-1980

Rețeta de condimentare datează din anii 1979-1980 și nu a fost modificată. „Am făcut acest amestec de condimente și asta a fost. Nu l-am mai schimbat niciodată”, spune el. „E la fel din ’79, ’80.” Puii sunt condimentați cu o zi înainte. „Avantajul e că îl condimentez de pe o zi pe alta”, explică el. „Cei pentru prânz stau mereu mai mult în condiment.”

Majoritatea turiștilor spun că au aflat de adresă prin Xiaohongshu. Un cuplu, Tony și Elena, afirmă: „Nu ne pasă dacă e sofisticat sau modest. Dacă mâncarea e bună, e perfect”. Wang, care locuiește în Barcelona și a revenit pentru a doua oară, spune: „Am mai încercat acest pui înainte… A fost foarte bun”. El adaugă că diferența o face „modul în care este condimentat și gustul final care rămâne”. Despre arome afirmă: „Sunt condimente care, pentru noi, sunt familiare”.

„În mai mă voi pensiona”

Vince, stabilit în Statele Unite, arată aplicația de pe telefon și explică: „Dacă cauți, de exemplu, «pui la grătar»… apare primul”.

Recomandările circulă rapid, iar punga albă cu cocoș a devenit un simbol pentru vizitatori. Duminica, puii se epuizează uneori devreme, mai ales dacă apar probleme la livrare.

Silva spune însă că își va închide definitiv grătarele în luna mai. „În mai mă voi pensiona”, afirmă el. Cei doi fii ai săi nu vor să preia afacerea. Unul cântă într-o orchestră în străinătate, celălalt are propria afacere în Portugalia.

Când jarul se va stinge pentru ultima dată, mirosul de pui fript care a atras turiști de la mii de kilometri ar putea dispărea odată cu el.