Un lucru era sfânt în casa bunicilor dinspre mama, cu care am copilărit: când cineva ne intra în casă, prieten, rudă sau cunoştinţă, trebuia pus la masă. Bunica era în stare să nu mănânce ea, numai ca oaspetele ivit pe neaşteptate să fie omenit.
De fapt, nici nu era o mâncăcioasă, nu am văzut-o vreodată înfulecând ceva cu poftă, în schimb i se lumina faţa şi avea pe chip o bucurie pe care nu am mai întâlnit-o la nimeni, când intra în bucătărie să ne gătească ceva.
Bunica avea reguli foarte stricte în privinţa mâncării. Nu puteai servi la prânz chestii pentru micul dejun sau să îndrăzneşti să te atingi, de sâmbătă, de desertul pregătit pentru duminică (de obicei, tava cu prăjitură era cocoţată pe dulap).
În post însă, la noi în casă nu era aşa de mare stricteţe, adică nu se fierbeau oalele cu leşie şi nici nu se renunţa complet la felurile „de dulce”. Doar miercurea şi vinerea, bunica avea grijă să gătească fără carne.
Și pentru că tot suntem în Postul Paștelui, m-am gândit să scriu despre una din ciorbele favorite ale copilăriei mele, cea de lobodă și leurdă, pe care dincolo de post – care, cum am spus, nu se ținea cu sfințenie – o asociez cu primăvara și cu tarabele din piețele românești, în care se revarsă verdeţurile crude şi suculente.
Secretul ciorbelor gustoase pe care l-am învăţat de la bunica este să pui doar ingredientele care se potrivesc tipicului, să nu faci excese. Nu se pun în orice ciorbă toate zarzavaturile, pe principiul că nu are ce să strice.
Reţeta pentru o oală de 4 litri de ciorbă de lobodă şi leurdă:
- 4 legături de lobodă şi 4 de leurdă, în funcţie de cât de gros vă place să fie lichidul; dacă legăturile sunt zdravene, pot fi 3 și 3
- o legătură de ceapă verde
- o ceapă mai mare
- 2 morcovi
- o rădăcină medie de păstârnac
- o bucată de ţelină
- 2-3 cartofi
- un litru de borş natural
- o legătură mare de leuştean verde
- sare
- ulei de măsline
- tulpini de la frunze de pătrunjel sau mărar verde, dacă aveţi prin frigider
Citește și: Reţetele bunicii: Dovlecei divini cu roşii şi usturoi
Toate rădăcinoasele se dau prin răzătoarea fină, iar ceapa verde şi tulpinile de verdeaţă (chiar şi cele de la leuşteanul pe care urmează să îl puneţi, la final, în ciorbă) se toacă mărunt.
Se călesc în ulei de măsline sau floarea soarelui (cât să acopere fundul oalei de ciorbă) uşor, fără să le ardem, doar până se întrepătrund aromele și amestecul devine cremos. Ideea nu este să le prăjim, ci doar să le perpelim un pic, cât să dea gust unei ciorbe făcute doar din legume.
După ce călim rădăcinoasele şi ceapa verde, turnăm apa peste ele, având grijă să lăsăm loc în oală şi pentru litrul de borş care se adaugă spre sfârşit. Punem şi cartofii tăiaţi cubuleţe şi lăsăm să clocotească totul, la foc mediu, timp de vreo 10 minute, cu capac.
Între timp, tocăm frunzele de lobodă şi leurdă, pe care le adaugăm şi pe ele în oală. Punem din nou capacul, lăsăm să clocotească alte 10 minute, apoi verificăm dacă frunzele sunt fierte, de obicei devin moi destul de repede, având o textură fină. Eu adaug și borșul odată cu frunzele de lobodă și leurdă tocate.
Nu turnaţi din prima tot borşul, ci gustaţi de mai multe ori, ca să verificaţi dacă ciorba are acreala dorită. Nouă, spre exemplu, ne place destul de acră.
La final, mai putem adăuga doă-trei linguri de ulei, punem sarea, mai dăm în două-trei clocote, iar după ce oprim focul, punem leuşteanul tocat mărunt.
La noi în casă nu se ţine post, aşa că eu dreg ciorba asta şi cu un pahar de 150 de grame de iaurt grecesc de 10% amestecat cu un ou crud. E mai savuroasă așa.
Într-un castron încăpător, batem iaurtul cu oul crud şi adăugăm, treptat, câte un polonic cu ciorbă, amestecând uşor, până când iaurtul şi oul se descompun.
Când lichidul amestecat cu iaurt ajunge la fel de fierbinte ca şi cel din oală, acesta se încorporează în ciorbă, amestecând uşor. Aşa vom evita brânzirea iaurtului care ar strica aspectul ciorbei.
Atenție: după ce am oprit focul, ciorba trebuie să se odihnească fără capac vreo 10 minute și abia apoi se face și se adaugă amestecul de iaurt cu ou.
Ciorba asta este pentru mine explozia primăverii pe cerul gurii. După ce o gătesc, și în casă rămâne, ore întregi, un miros fin, aromat-acrișor, care se strecoară și afară, pe la geamurile vecinilor, îmbiindu-i și pe ei să pună de-o ciorbă.
Dacă ar fi știut rețeta bunicii mele, Cain l-ar fi impresionat pe Dumnezeu mai mult decât Abel.
Sursa foto: G4F00d
