Bunica era pur şi simplu o zână în materie de gătit. Dintr-o roşie puţin fleşcăită, un ardei şi doi cartofi putea încropi o ciorbă delicioasă, nu mai vorbesc de delicatese precum ştiucă umplută, chifteluţe de peşte marinate, plachie, tot felul de mâncăruri fine şi delicioase de legume sau torturi şi alte prăjituri.
Venise în zona Brașovului din Tulcea, unde lucrase ca bucătăreasă în restaurantul unui grec, iar când a ajuns la Codlea, pe lângă măiestria ei nativă, a adus în Transilvania, mai austeră culinar, toată bogăţia şi savoarea reţetelor minimaliste, făcute din te miri ce legume pe care le ai în bătătură, specifice Dobrogei cu mahalale în care se amestecau aromele ameţitoare ale Orientului. Știința asta de a face din nimic ceva bun a prins cum nu se poate mai bine în comunism, când în magazine se găseau de obicei creveți vietnamezi, tacâmuri de pui și sfeclă roşie la borcan.
Încep seria cu dovleceii divini ai bunicii.
Pentru mulţi, banalul dovlecel nu promite prea mult, ba am prieteni care mi-au spus că ei nu mănâncă dovlecei, că nu le plac. Asta până i-au gustat pe cei gătiţi în stilul bunicii. Secretul stă în combinaţia din reţetă.
Nu îți trebuie mare lucru ca să îi faci:
- 4-5 dovlecei de mărime medie
- 6-8 roşii bine coapte
- 4-5 căţei de usturoi sau 3-4 fire de usturoi verde
- ulei de măsline sau floarea soarelui
- sare după gust
- 1-2 linguriţe de zahăr (brun sau alb)
- 2 linguri de bulion sau pastă de roşii
Dovleceii trebuie tăiaţi în rondele groase de 3-4 milimetri peste care se presară puţină sare, pentru a se înmuia şi a lăsa apa din ei. Rondelele se frig 1-2 minute p fiecare parte, cât să se rumenească, într-o tigaie nonaderentă unsă, de fiecare dată, cu o lingură de ulei de măsline (bunica folosea ulei de floarea soarelui, că nu avea acces la cel de măsline în vremea aia).
Separat, se taie cubuleţe roşiile (pot fi folosite şi cele din conservă, gata tăiate) care se călesc, de asemenea, împreună cu usturoiul tocat mărunt şi ulei de măsline, cât să acopere fundul tigăii. Când amestecul de roşii şi usturoi e aproape gătit, se adaugă două linguri de pastă de roşii sau bulion (pasta de roşii face sosul mai cremos), o linguriţă sau două de zahăr şi sare după gust. Zahărul are un rol foarte important, să estompeze din acreala şi aciditatea roşiilor, aşa că nu renunţaţi să îl puneţi.
Odată dovleceii fripţi şi roşiile călite împreună cu usturoiul, se amestecă totul, uşor, cu o lingură, având grijă să nu faceţi dovleceii ferfeniţă, într-un vas transparent – eu folosesc unul de yena, ca să se vadă îmbinarea frumoasă de culori. Se pot servi calzi, imediat, dar şi reci, alături de carne sau brânzeturi sau pur şi simplu ei singuri.
Textura moale şi dulceagă a dovleceilor perpeliţi pe o parte şi pe alta, îmbinată cu sosul de roşii călite amestecate cu usturoi vă vor trezi, pe loc, papilele gustative.
Cât timp există în pieţe usturoi verde, folosiţi-l pe acesta. Are o aromă mai fină care nu va domina roşiile şi dovleceii, ci doar le va da savoare. Iar vara, când se găsesc roşii proaspete, care la noi încă au gust, nu recurgeţi la conserve, chit că v-ar fi mai comod. De fapt, bunica mea făcea felul ăsta vara, că pe atunci nu aveai acces tot anul la mai toate legumele, ca acum.
Şi pentru că încă suntem în post, data viitoare vă voi dezvălui trucurile celei mai bune ciorbe de leurdă şi lobodă, tot în stilul bunicii, desigur. Până atunci, aveţi timp să exersaţi cu dovleceii.
Sursa foto: G4Food
Foarte bun! Eu fac rețeta asta destul de des însă cu felii de vinete. În loc de zahăr aleg să pun mai mult ulei de măsline ca să echilibrez aciditatea roșiilor. În schimb, dacă folosesc ulei de floarea soarelui atunci prefer să pun zahăr, pentru că uleiul de floarea soarelui e cam prea gras.