Povestea unui chef italian cu o stea Michelin care a slăbit 60 de kg, nu doar cu ajutorul dietei. El și-a modificat radical și stilul de viață și a redus drastic volumul de muncă declinând multe oferte. „Cântăream 176 kg, eram bolnav de muncă și mă îndopam noaptea. Am riscat să mor”

chef Colaj foto: G4Food

Vitaliano Lombardo este un chef de top foarte cunoscut în Italia și nu numai, mai ales după ce a apărut în seria produsă de CNN dedicată gastronomiei italiene și condusă de Stanley Tucci. El a  reușit în ultima vreme o performanță demnă de invidiat: deși îi trec prin mână ingrediente care de care mai tentante, a reușit să slăbească în ultima vreme 60 de kilograme.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:

- articolul continuă mai jos -

„Cântăream 176 kg, eram bolnav de muncă și mă îndopam noaptea. Am riscat să mor. O lună am băut doar lichide”, spune, în sinteză, cheful italian cu o stea Michelin, într-un interviu pentru Corriere della Sera. „A fost extrem de greu, dar acum mi-am organizat viața într-un cu totul alt fel, nu doar pentru mine, ci și pentru angajații mei”, povestește el.

A contribuit la efectul general, mai dezvăluit el, și faptul că a făcut gastrectomie – operație de reducere a stomacului. La 46 de ani, este singurul chef cu stea Michelin din regiunea Basilicata, în sudul Italiei, proprietar al unui restaurant care îi poartă numele.

„Am mâncat mereu de bucurie, dar și de furie, de nervi, de tristețe”

„Povestea mea e complicată. Mâncarea a fost mereu centrul vieții mele: muncă, pasiune, refugiu. Am mâncat mereu de bucurie, dar și de furie, de nervi, de tristețe. Nu mai reușeam nici să-mi leg șireturile sau să mă șterg pe spate după duș. Acasă mă ajuta soția mea, iar când nu eram acasă trebuia să cer ajutor sau să merg ud”, descrie el complicațiile practice pe care i le aducea excesul de kilograme.

Punând în ecuație și problemele de sănătate, acum un an a decis că trebuie să slăbăească. De la cele 176kg anterior, astăzi cântărește 116, la o înălțime de 1,84m. „Aveam atâtea probleme de sănătate, de la diabet la probleme cu inima, de la vederea încețoșată la picioarele care îmi tremurau când coboram scările, încât la un moment dat m-a apucat teama că nu-mi voi mai vedea soția Nicolina și copiii, Rocco și Giulia. În acele condiții riscam să mor, iar vina ar fi fost doar a mea. Atunci m-am hotărât.” Nu e deloc ușor, așa cum unii sugerează, își povestește el propria experiență. Trebuie, în primul rând, să te lasi ghidat de profesioniști.

Cum ajunge cineva să se îngrașe atât de mult?

Prin prisma propriei experiențe, totul are legătură cu ritmul pe care îl impuneau obligațiile profesionale. „E o dinamică pe care o leg de muncă. S-a întâmplat în timp, în ultimii 15 ani: cu cât restaurantul și cariera mea deveneau mai importante, cu atât eu încetam să îmi mai acord timp. Fără sală, fără mișcare. Eram toată ziua la restaurant, sub presiune, iar apoi noaptea deschideam frigiderul și-l goleam. Ziua liberă o petreceam pe canapea. Pentru mine asta era viața. Azi, de când am reînceput să alerg, să merg la sală, să joc fotbal, am schimbat complet modul în care îmi organizez timpul pentru mine și pentru echipa mea, pentru că viața e una singură și trebuie trăită”.

„Obsesia pentru muncă”

El crede că problema este chiar una generațională, și o numește „obsesia pentru muncă” a multor chefi de toate nivelurile. „A găti e cea mai frumoasă meserie din lume. Dar ea nu are sens dacă prețul e să te uiți pe tine și să nu-ți mai vezi familia. Nu există stea, premiu, ghid sau bani care să merite asta. De aceea am renunțat la consultanțe și evenimente, deși am primit nenumărate cereri, și am decis ca prânzul să-l facem doar pe bază de rezervare”.

Astăzi, în noul sistem de funcționare al restaurantului, spune el, porțiile vândute sunt circa 100 pe săptămână, cu un bon mediu de 180 euro. „Dacă cineva din echipă are o urgență de familie, încercăm să-i dăm o zi liberă, pentru ca a doua zi să vină cu zâmbetul pe buze la muncă, nu nervos că nu a putut fi prezent când era nevoie. Doar așa, respectând viața oamenilor, putem să-i atragem pe tineri spre bucătăriile profesionale și să-i facem să se «îmbolnăvească» de meseria asta în sens pozitiv. Altfel punem pe fugă.”

Schimbările nu au modificat însă și obiectivele profesionale, dimpotrivă. Lombardo spune că își dorește o a doua stea Michelin și lucrează chiar în direcția asta, dar punându-se pe el personal și pe restul oamenilor din echipă pe primul loc. „Faptul că sunt obligat să am obiceiuri alimentare sănătoase și să gătesc într-un mod mai puțin compulsiv decât înainte mă ajută să gătesc mai bine și pentru ceilalți”, explică el, amintind că obiectivul său mai are încă o etapă: mai trebuie să slăbească încă 16 kg până în decembrie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *