Foto: Dreamstime
INVESTALIM, cel mai mare program de finanțare a industriei agroalimentare românești de la bugetul de stat de la revoluție încoace. Este un mega-program, de peste o jumătate de miliard de euro, cu, deocamdată, numai 41 de beneficiari anunțați oficial;
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Dacă fiecare cetățean al României ar fi contributor la bugetul de stat, ar rezulta că fiecare cetățean ar susține acest program cu 29,5 euro;
INVESTALIM este corespondentul Programului Național pentru Dezvoltare Rurală ( PNDL ) și Programului ”Anghel Saligny” în sectorul agroalimentar. Banii sunt alocați nu pentru asfalt, apă și canalizare, ci pentru biscuiți și salam;
Deficitul comercial cu produse alimentare este utilizat în mod exagerat și interesat, parcă pentru a motiva derularea unor programe cu sume uriașe de la bugetul de stat, cum este INVESTALIM. O cauză aparent generoasă, și anume reducerea acestui deficit comercial și, în paralel satisfacerea unor așteptări populare induse de propagandă, ține loc de pretext pentru alocarea unor sume mari de bani către clienții din mediul privat ai politicienilor care ajung să colonizeze statul român;
Definiție și promotori
Patriotismul alimentar este o derivație a patriotismului economic clamat de PSD, prin vocea fostului președinte de partid, Marcel Ciolacu, când a preluat conducerea guvernării, la 15 iunie 2023, în cadrul rotativei anterioare.
Rădăcinile acestui filon ideologic naționalist sunt însă mai vechi, de pe vremea lui Liviu Dragnea ( anii 2017, 2018 ), care a lansat programul ”Tomate românești în spații protejate”, și chiar de mai înainte, când contributori au fost și liberalii, în 2016, prin legea aceea care obliga hypermarket-urile să vândă 50% marfă românească. Legea a fost promulgată de Iohannis, dar anulată ulterior de, culmea ironiei, PSD, după ce Comisia Europeană a amenințat cu infringementul.
În esență, patriotismul alimentar înseamnă finanțarea cu sume mari de la bugetul de stat a unor programe care să conducă la creșterea producției de alimente procesate în România. Este invocat, pe fond, deficitul comercial de câteva miliarde de euro înregistrat în sectorul agroalimentar. Deficit comercial înseamnă importuri ( din UE și din afara UE ) cu o valoare totală mai mare decât exporturile.
Situația comercială deficitară reală, probată de date statistice, este conectată de propaganda anti-UE la o serie de teze potrivit cărora ”Uniunea Europeană ne-a transformat în piață de desfacere”, ”România nu mai produce nimic”, ”pe vremea lui Ceaușescu, România exporta mâncare în toată lumea”, ”vindem grâu și importăm aluat congelat”, ”vindem animale vii și importăm salam”, etc.
Lansarea și derularea INVESTALIM
Patriotismul alimentar s-a concretizat legislativ în OUG 65/20023, ”pentru aprobarea Programului național de dezvoltare și susținere a industriei alimentare INVESTALIM aferent perioadei 2023-2026”.
Misiunea aceasta de a pune în act patriotismul alimentar ca să nu rămână un simplu sentiment sau chiar o vorbă goală, este asumată de ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ( MADR ), Florin Barbu, de la filiala Olt a PSD.
Barbu a primit recent al treilea mandat ministerial, în guvernul Bolojan, după ce a făcut parte din guvernele Ciucă și Ciolacu.
Declarativ, și-a susținut patriotismul alimentar prin afirmații ca acestea: ”în doi ani România va deveni cel mai mare exportator de alimente procesate din sud-estul Europei” și ”ne dorim ca în retail să găsim numai produse românești”. Colecția este mai mare, nu e spațiu pentru prezentarea integrală.
În plan legislativ, Barbu s-a numărat printre semnatarii OUG 65/2023. Mai mult decât un simplu semnatar, Barbu a devenit gestionarul acestui program, atribuit spre derulare Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ( AFIR ), organism aflat în subordinea MADR:
”Art 15: ( 1) Programul aprobat prin prezenta ordonanță de urgență este un program multianual, respectiv pentru perioada 2023-2026, și este gestionat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
(2) Furnizorul schemei ajutorului de stat este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar atribuțiile de administrare sunt delegate, prin act administrativ, Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale”.
Bugetul maxim al schemei este de 590 de milioane de euro. AFIR a anunțat, în august 2024, că au fost selectați 41 de beneficiari. În OUG 65/2023, la art. 17 este menționat însă că ”Numărul total estimat al întreprinderilor care urmează să beneficieze de ajutor de stat în baza schemei este de 140”.
În opinia mea, presa agricolă și cea generalistă a trecut prea ușor peste subiectul INVESTALIM. Totuși, acesta este, probabil, cel mai mare program de finanțare a industriei agroalimentare românești de la bugetul de stat de la revoluție încoace. Este un mega-program, de peste o jumătate de miliard de euro, cu, deocamdată, numai 41 de beneficiari anunțați oficial.
G4Food a semnalat cu ocazia publicării listei solicitanții eligibili că suma cea mai mare, 235.989.026 de lei, a fost alocată unei firme din Slatina, Vivendi Food SRL, al cărei administrator a fost urmărit penal de DNA, în 2013.
La 11 iunie, MADR a publicat un comunicat prin care asigura că sunt înregistrate ”progrese semnificative în implementarea Programului INVESTALIM: 20 de acorduri de finanțare semnate, cu investiții de peste 3,6 miliarde lei”. Iată câteva date relevante extrase din comunicatul respectiv:
”valoarea ajutorului de stat: 2.187.781.206 lei. Primele 8 acorduri, semnate în luna octombrie 2024, au însumat investiții de 1.324.393.060 lei, cu un ajutor de stat de 882.650.438 lei. În perioada martie – aprilie 2025, au fost semnate încă 12 acorduri, cu o valoare totală a investițiilor de 1.486.458.089 lei și un ajutor de stat de 863.388.146 lei.
În prezent, primele 8 întreprinderi beneficiare se află în etapa de demarare a investițiilor, respectiv au început lucrările de construcție sau au încheiat angajamente juridice ferme pentru achiziția echipamentelor necesare.
Proiectele contractate vizează dezvoltarea capacităților de procesare a produselor agroalimentare la nivel național și acoperă o gamă largă de activități eligibile, inclusiv prelucrarea și conservarea cărnii, a peștelui, a fructelor și legumelor, fabricarea produselor lactate, de morărit, de panificație și a zahărului.
Ajutorul nerambursabil poate atinge un nivel de până la 57.750.000 euro per întreprindere, cu intensități de sprijin cuprinse între 30% și 70%, în funcție de tipul și dimensiunea beneficiarului”.
MADR nu a publicat și lista cu cei 20 de beneficiari cu care a încheiat acordurile de finanțare și nici nu a precizat cine sunt cei 8 beneficiari care deja au demarat investițiile.
Sper că nu am exagerat cu aceste detalii. Sunt necesare pentru a afla mai îndeaproape ce este cu acest mega-program INVESTALIM, slab dezbătut, dacă nu chiar ignorat în spațiul public.
Câteva observații merită făcute
În primul rând, patriotismul alimentar este pus în act cu banii contribuabililor români. Suma, după cum am arătat mai sus, este una generoasă: peste o jumătate de miliard de euro, timp de trei ani. Dacă fiecare cetățean al României ar fi contributor la bugetul de stat, ar rezulta că fiecare cetățean ar susține acest program cu 29,5 euro. Dacă ar opta să cumpere biscuiți românești cu acești bani, ar putea cumpăra 30 de pachete, cu un preț de 1 euro pachetul. Primele 30 de pachete din consumul pe trei ani ar fi așadar plătite de două ori: o dată, prin contribuție indirectă la INVESTALIM, a doua oară prin achitarea produsului, la magazin/piață.
În al doilea rând, frapează valoarea mare a sumei de susținere a INVESTALIM, în comparație cu fondurile alocate de la bugetul european pentru procesarea materiilor prime agricole și marketing. Plafonul financiar total anual al României din Fondul European pentru Dezvoltare Rurală ( FEADR ) este de aproximativ 1 miliard de euro, al șaptelea ca valoare la nivelul UE. Or, pentru INVESTALIM este alocată de la bugetul național o sumă anuală de 196,6 milioane euro, a cincea parte din plafonul european, pentru un singur program!
Mai mult, în timp ce suma de 180 de milioane de euro alocată din plafonul european pentru marketing și procesarea materiilor prime agricole în exercițiul financiar anterior ( 2014 – 2020 ) și suma de 210.000.000 de euro în exercițiul financiar prezent 2023-2027 au fost accesate de sute, poate mii de beneficiari, suma de 590.000.000 de euro, alocată de la bugetul de stat prin INVESTALIM, are deocamdată numai 41 de beneficiari!
În timp ce valoarea eligibilă din bugetul public pentru un proiect derulat cu fonduri europene este de maxim 1.200.000 de euro, valoarea unui proiect derulat în cadrul INVESTALIM depășește 50.000.000 de euro!
Și încă ceva: de la aderarea în 2007 a României la Uniunea Europeană, ca să nu mai luăm în calcul și fondurile de pre-aderare, au intrat în țară sume mari de bani, de ordinul sutelor de milioane de euro, pentru procesarea materiilor prime agricole. Bani pentru modernizarea și extinderea liniilor de procesare și pentru marketing au fost puși la dispoziție și au fost accesați. În schimb, deficitul comercial cu produse agroalimentare al României s-a adâncit. Dacă bani au existat pentru investiții și investițiile au fost făcute, rezultă că nu lipsa banilor este cauza acestui deficit comercial. Și dacă nu lipsa banilor, care au fost primiți de la Bruxelles, nu este cauza primă a acestui deficit, întreb: la ce bun să mai aloci bani de la bugetul de stat, cu ce garanție că deficitul comercial mult invocat va fi redus și balanța comercială readusă pe plus?
De ce totuși, INVESTALIM?
Vă propun să citim în OUG 65/2023 ce anume și-a propus guvernul să obțină prin acest program:
”Art. 2:
- a) reducerea deficitului comercial al sectorului agroalimentar prin realizarea unei producții interne de bunuri alimentare competitivă pe piața internă și externă;
- b) stimularea investițiilor în județele cu resurse agricole sau în județele mai puțin dezvoltate;
- c) susținerea modernizării tehnologice a capacităților de producție existente, pentru a se preveni închiderea acestora;
- d) asigurarea unui consum sănătos pentru populație, cu bunuri alimentare de calitate”.
INVESTALIM este corespondentul Programului Național pentru Dezvoltare Rurală ( PNDL ) și Programului ”Anghel Saligny” în sectorul agroalimentar. Banii sunt alocați nu pentru asfalt, apă și canalizare, ci pentru biscuiți și salam.
Marii operatori economici din România au avut și au la dispoziție bani din fonduri economice pentru a atinge obiectivele de mai sus. Guvernul a găsit că e mai bine pentru acești operatori economici ( clientelari? ) să primească bani de la bugetul de stat.
Nu atât finanțarea în sine de la bugetul național este de criticat, cât sumele imense, de zeci de milioane de euro oferite ca ajutor de stat multor beneficiari.
Mai mult, creșterea producției de alimente nu garantează reducerea deficitului comercial! Pentru asta, ar trebui să crească valoarea exporturilor, astfel încât să depășească valoarea importurilor sau să scadă valoarea importurilor, astfel încât să ajungă mai mică decât valoarea exporturilor. Cele două direcții ( scădere valorii importurilor și creșterea valorii exporturilor ) pot avea loc simultan.
Să acceptăm că cei 41 de beneficiari ai INVESTALIM vor crește producția de bunuri alimentare. Unde le vor vinde? Pe piața externă? Ce anume le garantează succesul pe o piață externă dinamică și puternic concurențială? Exporturile de mărfuri alimentare procesate pe piețele externe au crescut în ultima decadă, dar într-un ritm lent, întrucât câștigarea unor cote de piață nu este un lucru ușor. Se așteaptă vreun om serios să vadă o inundare a piețelor externe cu produse alimentare românești în următorii ani numai fiindcă guvernul a băgat peste o jumătate de miliard de euro în producție?
Rămâne piața internă, mai ușor de acaparat. Economia românească este economie de piață, o economie liberă, garantată și de tratatele europene. Intervenția directă a statului în piață în favoarea unor operatori economici nu este permisă. Beneficiarii INVESTALIM vor trebui, oficial, să se descurce singuri, în relația cu marii comercianți. Dacă nu vor reuși nici aici? Ce vor face patrioții alimentari de la MADR și, în general, din statul român? Vor asista neputincioși la eșecul în piață al INVESTALIM? Se vor mulțumi și ei, și clienții lor din industria alimentară numai cu faptul că au transformat banii publici în bani privați, că au mutat 590.000.000 de euro din bugetul național în 41 de bugete de firmă?
În opinia mea, nu, nu se vor mulțumi cu asta: patrioții alimentari din statul român vor pune presiune pe marii retaileri, prin diferite mijloace și metode ( vezi și seria de controale și amenzi aplicate de ANPC hypermarketurilor, care este tot o formă de patriotism alimentar ), ca să cumpere biscuiții și salamul românesc și să le expună la raft, eventual cu prețuri plafonate, ca să fie cumpărate mai ușor de clienții finali. Dar nici aici nu e chiar așa, floare la ureche. Cum vor asigura succesul biscuitului românesc în concurență cu cel franțuzesc sau italian? Cum vor privilegia salamul românesc pe raftul hypermarket-ului în defavoarea celui german? La raft, suveran nu e nici guvernul, nici patronul, ci clientul final.
Ce se va întâmpla cu beneficiarii INVESTALIM dacă nu vor putea vinde produsele? Vor da banii înapoi? Nici gând! Nu este prevăzut nimic în acest sens. Dacă își respectă angajamentele ca producători nu se expun sancțiunilor pentru insucces în piață. Produsele pot rămâne pe mai departe în depozit sau pe raft.
Un eventual insucces în piață a fost arătat și de analistul pieței agricole, Gabriel Razi, într-un interviu pentru G4Food:
„Programul anunță investiții de sute de milioane de euro în procesare, dar nu include niciun cuvânt despre cum vor fi create piețele pentru aceste fabrici. Construim uzine cu tehnologie occidentală, dar nu spunem nimic despre strategia pentru integrarea lor în piața internă sau în export. Fără cerere reală, o fabrică rămâne doar un maldăr de cărămizi și oțel, golit de sens economic”.
În opinia mea, deficitul comercial cu produse alimentare este utilizat în mod exagerat și interesat, parcă pentru a motiva derularea unor programe cu sume uriașe de la bugetul de stat, cum este INVESTALIM. O cauză aparent generoasă, și anume reducerea acestui deficit comercial și, în paralel satisfacerea unor așteptări populare induse de propagandă, ține loc de pretext pentru alocarea unor sume mari de bani către clienții din mediul privat ai politicienilor care ajung să colonizeze statul român.
Germania și Franța, țări cu un sector agroalimentar puternic, au deficit comercial cu produse agroalimentare mult mai mare decât România, peste 10 miliarde de euro, în cazul Germaniei.
Deficitul comercial cu produse agroalimentare poate avea la origine creșterea nivelului de trai al populației, care își dorește alimente din import, din surse exotice. Deficitul mai poate fi cauzat și de importul unor alimente mai ieftine decât cele interne, fiindcă producătorii din țările-sursă poate au reușit să reducă costurile de producție, lucru care la noi nu s-a întâmplat. Producătorii noștri încă obțin alimente cu costuri mari de producție.
Deficitul comercial este un indicator macro-economic, care trebuie analizat temeinic înainte de a-l combate. Să ne amintim că în vremea regimului comunist balanța comercială cu produse alimentare era pozitivă: alimentele mergeau la export, iar importurile erau minime. Balanță pozitivă, sărăcie alimentară. Vrea cineva să ne mai întoarcem acolo?
Este un lucru bun că guvernul intenționează să crească producția de alimente în România, dar ceea ce este greșit este poate acest patriotism alimentar, de sorginte ideologică și suspect, fiindcă pare să privilegieze anumiți beneficiari. Producția de alimente în România ar trebui finanțată judicios, fără risipă financiară și cu banii direcționați acolo unde pot fi cheltuiți eficient, și ar trebui să includă operatori economici din Uniunea Europeană sau terți, care au deja stabilite relații comerciale solide pe piețele externe și care pot acoperi și piața internă. Altfel spus, nu putem lăsa totul în seama alor noștri.
