foto Pexels.com/@Bianca Claudia
Forțe și curente politice auto-intitulate ”suveraniste” opun o tradiție străveche civilizației occidentale actuale. Tradiția autohtonă, românească, este prezentată drept adevărată, sănătoasă și demnă de urmat, iar civilizația occidentală modernă, liberală, este denunțată ca fiind falsă, dăunătoare și, în consecință, de abandonat.
De subliniat că această poziționare ideologică ( a unor partide, a unor politicieni, actori culturali, influenceri și a unei destul de importante părți a opiniei publice ) are loc într-o Românie membră a NATO, din 2024, și a Uniunii Europene, din 2007. Adică, civilizația occidentală modernă este atacată, aici, în interiorul casei, nu pe alte meridiane.
Este limpede că această poziționare, punerea în relație antitetică a tradiției românești cu civilizația occidentală modernă, la care am aderat, are drept scop acapararea conștiințelor individuale și ostilizarea acestora față de Occident. Rezultatul este vizibil, cuantificabil la nivel electoral.
În realitate și în mod convingător pentru cine se informează, Uniunea Europeană, contrar propagandei virulente, apără tradițiile, inclusiv pe cele religioase. Prin Programul Operațional Regional, Axa prioritară 5, au fost finanțate de la bugetul european zeci de proiecte de consolidare, restaurare și renovare a unor biserici și mănăstiri ortodoxe românești. Aura sfinților de pe pereții restaurați luminează mai puternic datorită fondurilor europene. Episcopii și stareții care predică împotriva Occidentului o fac, uneori, din aceste sfinte lăcașuri salvate de la distrugere de banii europeni, care provin mai ales de pe cardurile ”decadenților” din Vest: Germania, Franța, Spania sunt principalii contributori la bugetul european. România este un beneficiar net.
UE a salvat lăcașuri de cult, nu a trimis buldozerele să le pună la pământ, cum a făcut-o dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu, idol al suveraniștilor.
Să nu mai vorbim despre clădirile de patrimoniu, din marile și micile orașe ale României, pe care administrația românească le-a lăsat, din sărăcie sau indolență, să se părăginească și abia când au fost alocate fondurile europene s-a apucat să le repare.
În plus, avem după aderarea la Uniunea Europeană atâta folclor, cum nu am avut probabil niciodată. Ansambluri folclorice și interpreți de muzică populară bat România și Europa în lung și în lat în cadrul unor programe și proiecte finanțate din bani europeni, pentru protejarea tradițiilor populare autohtone.
Tot propaganda anti-europeană i-a speriat pe mulți că vor fi obligați să mănânce insecte, în loc de bucatele tradiționale. Suntem în toiul sărbătorilor de iarnă și românii mănâncă tradițional pe cât poftesc.
Mâncărurile românești sunt aici, pe masa noastră. Oricine își poate face o mămăligă în ceaun și frige o bucată de carne de porc în tigaie. Sigur, carnea de porc ar putea veni din import, dar dacă acest lucru este deranjant, există pe piață destulă carne din producția internă. Inclusiv produse tradiționale. O să ziceți că sunt scumpe. Bun, dar gospodarul este român de-al nostru, nu este Hans din Bavaria. Discutați cu el, vedeți cum e cu patriotismul, cu mâncare cu steag.
În sectorul agricol, măsurile stabilite în cadrul Pactului Verde/Green Deal sunt în esență o recuperare a tradițiilor agricole de dinainte de revoluția industrială, începută în sec. XVIII.
De pildă, rotația culturilor, o măsură de bune practici agricole contestată de fermieri, inclusiv la Bruxelles, a fost aplicată de agricultorii de pe continentul european încă din neolitic. Practica aceasta a fost abandonată în era modernă, pentru monoculturi, fapt care a dus la sărăcirea în nutrienți a solului și la înmulțirea dăunătorilor.
Reducerea utilizării cu 50% a fertilizanților chimici și a pesticidelor sintetice, precum și convertirea agriculturii din UE în procent de 25% la agricultura ecologică sunt tot măsuri de recuperare a unei tradiții agricole preindustriale. Adică, o tradiție proprie și înaintașilor noștri din secolele anterioare, de pe vremea voievozilor, pe care suveraniștii îi invocă la tot pasul.
Sigur, această revoluție verde include și noile tehnologii: roboți/sisteme automate autonome, drone, Inteligența Artificială, digitalizare, resurse energetice regenerabile, etc. Acestea sunt noutăți absolute în planul progresului tehnic, dar nu sunt anti-tradiție. Le avem deja la treabă în domeniul agroalimentar și în HoReCa și nu împiedică pe nimeni să producă hrană curată, chiar în format tradițional. Dimpotrivă, contribuie decisiv la obținerea unei hrane curate, prin monitorizarea atentă a administrării de fertilizanți și produse de protecție a plantelor.
Când apar boli la animale, așa-numiții tradiționaliști sar imediat cu gura să acuze halucinant că Uniunea Europeană le-a provocat intenționat, ca să ”ne distrugă tradițiile strămoșești”. Or, UE finanțează anual cu zeci de milioane de euro un ajutor financiar numit ”sprijin cuplat pentru zootehnie” de care beneficiază o mare parte din crescătorii de animale din România.
După aderarea la Uniunea Europeană, oierii români au beneficiat de subvenții generoase, de câștiguri obținute din deschiderea unor linii comerciale cu beneficiari din lumea musulmană, de investiții în ferme ( fonduri europene ), de rase noi, productive.
Realitatea este aceasta: Uniunea Europeană salvează tradițiile românești, avariate în mare parte în cea de-a doua jumătate a secolului XX ( prin colectivizare, industrializare, nivelare culturală, depersonalizare, dezinteres și sărăcie generalizată ).
Antiteza tradiție românească vs modernitate europeană folosită de cei care își spun suveraniști nu este altceva decât o armă ideologică.
Avem la dispoziție toate instrumentele pentru salvarea și valorificarea tradiției. Avem acces neîngrădit la orice tradiție autohtonă. Mâncare tradițională? E pe toate drumurile!
Ce resping acești pretinși apărători ai tradițiilor noastre este însă diversitatea proprie civilizației democratice. Ei vor să distrugă această diversitate. Ar vrea, în modul lor reducționist primitiv, să dispară tot ceea ce a ajuns la noi, după deschiderea României către Occident. Să ne întoarcem la o pretinsă puritate tradițională, în fond o tâmpenie păguboasă în mod absolut.
Democrație, pun chestiunea în registru culinar, adecvat G4Food, înseamnă cârnat tradițional + burger + kebap + altele. Totalitarism culinar înseamnă numai ”cârnat tradițional”. În cele din urmă, pe piață nu mai găsești decât ”adidași de porc”, pentru care se bat clienții adunați în cozi de zeci de metri. Consecința directă a oricărui suvernism este sărăcia și mizeria morală. Am experimentat asta cu vârf și îndesat în anii 80, în timpul regimului comunist.
Cum folosesc anti-europenii tradiția? Ca pe un vehicul ideologic. Recent, liderul ”ursimii” din Rotunda, o gașcă de hăndrălăi îmbrăcați în piei de urs și care pretind că duc mai departe o tradiție străveche, a debitat pe scenă, la un festival folcloric finanțat de C.J. Suceava ( PSD ), o serie de versuri pro-Putin. O fi vreo legătură simbolică între ursul din pădurile Sucevei și Marele Urs, însă care e legătura vie cu tradiția bucovinenilor? Înaintașii lor au fost printre cei mai oropsiți în timpul invaziilor rusești. Vezi masacrul de la Fântâna Albă.
Hai să fim atenți: avem în jurul nostru tradiții adevărate, istorie veche, istorie culturală, unele salvate cu mâna Uniunii Europene. Tradițiile nu au dispărut, sunt mai prezente ca niciodată! Mâncăm tradiții pe pâine.
Să nu mai cădem în plasa acestor agenți ideologici, să nu opunem tradițiile ( o opoziție altfel foarte ipocrită, fiindcă ideologii ăștia se bucură otova de civilizație ) modernității europene. Acestea nu sunt opozabile, sunt complementare. Putem folosi tradițiile în mod pozitiv, să le promovăm prietenos, fără să le aruncăm în fața civilizației occidentale. Mâncărurile românești sunt apreciate de turiști. Să folosim mesele noastre ca punți către toate națiunile, nu ca bariere ideologice.
Cârnatul, burgerul și kebabul încap pe același platou și în aceeași gură.
