FOTO: Pexels
Un vast proiect de documentare etnografică din 1865, inițiat de cercetătorul german Wilhelm Mannhardt, a scos la iveală tradiții de Paște aproape uitate, atât ale sașilor, cât și ale românilor din Transilvania, notează G4Media. Inspirat de frații Grimm, Mannhardt a trimis peste 150.000 de chestionare în întreaga Europă, inclusiv în Ardeal, pentru a aduna date despre obiceiuri populare, în special agricole. Din cele 126 de pagini dedicate regiunii românești, majoritatea provin de la sașii ardeleni, restul fiind note personale ale autorului.
Obiceiul sașilor: sacrificarea cocoșului
Una dintre cele mai șocante tradiții, păstrată până spre mijlocul secolului XIX, era „lovirea cocoșului” sau „Hahnenschlagen”, practică răspândită în mai multe localități din Ardeal. Acest ritual avea loc a doua sau a treia zi de Paști și implica fie împușcarea, fie lovirea cu ochii legați a unui cocoș. Băieții sau tinerii din sat participau la acest joc-ritual, iar cel care nimerea pasărea era responsabil să o gătească și să ofere o masă tuturor participanților.
Astfel de relatări vin din localități precum Agnita, Țigmandru, Dedrad, Laslea, Cincșor, Zlagna, Cisnădie, Viscri sau Apoldul de Sus. În unele cazuri, ritualul devenea o competiție de precizie, iar în altele, un spectacol comunitar. În Pianu de Jos, însă, obiceiul a fost abandonat încă din 1836, considerat o „brutalitate” care abrutiza copiii.
Udarea fetelor – o tradiție magică și agrară
Pe lângă tradițiile sașilor, cercetarea lui Mannhardt a consemnat și obiceiuri românești cu puternice valențe magice și agricole. Un exemplu este stropirea fetelor în a doua zi de Paști, tradiție care avea rolul de a stimula creșterea cânepii și a inului. Obiceiul este astăzi atribuit catolicilor, care folosesc parfum în loc de apă, însă în trecut, în satele românești, băieții udau fetele pentru ca recoltele să fie bogate, iar plantele să crească înalte.
Acțiunea avea și o funcție socială: prin implicarea tinerilor, semăna cu un ritual de inițiere în muncă și viața de adult. Se credea că dacă fetele nu erau stropite, cânepa nu creștea înaltă. Alte practici magice pentru recolte bune implicau aruncarea seminței peste umăr, semănatul cu cămăși rupte și plasarea unor simboluri la marginea ogoarelor, precum puzderii de cânepă sau cruci din spice.
În satul Araci, județul Covasna, un alt obicei românesc era consemnat în comunități maghiare. De Paște, feciorii români păzeau biserica pentru a împiedica furtul toacei de către tinerii din satele vecine. După această pază simbolică, primeau de la fete ouă drept recompensă.
Citește tot articolul pe G4Media
