Cornel Crețu la taraba de lubeniță de la Gottlob. (Foto: Ștefan Both)
Pe vremuri, cei care cumpărau lubeniță în piețe sau de pe tarabe aveau ocazia să testeze fructele zemoase. Vânzătorul tăia cu cuțitul un dop în formă de piramidă, iar cumpărătorul gusta lubenița. Dacă nu erau mulțumiți, cumpărătorii puteau cere un alt produs. În zilele noastre, cel puțin în orașele mari, această metodă a dispărut complet. În supermarketuri și magazine această opțiune nu a existat niciodată, iar în ultimii ani nici producătorii nu o mai recomandă.
„De ani de zile nu mai facem dop la lubenița de pe tarabele noastre. Principalul motiv este igiena. Oricât spălăm cuțitul, tot nu e igienic. Inevitabil, dacă tai o lubeniță, va curge zeama din ea. Curge în plasa omului, în mașină, se adună praf. În 2020, când a fost pandemia de COVID-19, era chiar interzis! Din acea perioadă nu mai facem dopuri. Și nu recomand să se facă. La lubenița proaspătă, cu coaja subțire, există riscul să crape dacă bagi cuțitul. Mai ales dimineața. Noi avem o politică aici, le spunem oamenilor că dacă nu sunt mulțumiți de gust, să vină înapoi și primesc alta. Nu trebuie poze, dovezi sau să aducă lubenița înapoi. Anul acesta am avut un singur caz, un domn a spus că nu i-a prea plăcut”, a spus Cornel Crețu, unul dintre cei mai mari producători de lubeniță de la Gottlob (județul Timiș).
Cum știm că e bună lubenița
Atunci când cumpără lubeniță, românii recurg la tot felul de metode pentru a se asigura că nu vor duce acasă un fruct necopt. Cel mai adesea, ciocnesc cu degetele în lubeniță și ascultă cum sună, pentru a verifica dacă este coaptă.
„Pentru mine, cel mai bun indiciu e sunetul. O lubeniță bună trebuie să sune ca un butoi gol. În plus, când se bate în ea, ar trebui să vibreze partea de jos. Apoi, e și culoarea. Dar și aici, depinde de soi. La lubenița dungată, acele dungi trebuie să fie pronunțate, una mai deschisă și una mai închisă. La lubenița verde-închis, dacă partea cu coada este galbenă, înseamnă că e foarte bună”, a explicat Cornel Crețu.
Încercarea lubeniței cu dop avea și un aspect psihologic, deoarece cumpărătorul dorea să vadă culoarea fructului. Totuși, există soiuri care nu au acea culoare roșie intensă, ci sunt mai roz.
