”Ce se întâmplă în agricultura românească după o ploaie mică, de 10-15 l/m2 venită după o secetă mare (asemănarea cu 2023 este pur întâmplătoare):
– în ferme se anulează comenzile de pivoți sau tamburi de irigații;
– în firmele din agribusiness cresc targetele de vânzări la inputuri cu minim 10%;
– la guvern se răsuflă ușurat și încep fentele privind despăgubirile de secetă”, notează Florin Constantin pe pagina sa de Linkedin.
”Ce ar trebui să se întâmple într-o agricultură modernă, cu o strategie clară:
– în ferme s-ar implementa modul de lucru cu bugete (nu doar pe anul în curs, ci pe 3-5 ani) de venituri și cheltuieli, bazat pe control regulat și periodic și s-ar implementa o procedură serioasă de risc management cu identificarea, cuantificarea riscurilor după probabilitate și impact și cu un plan de acțiune serios de reducere a lor;
– în firmele de agribusiness s-ar reveni la lecția de baza privind relația dintre context de piață și concurențial, forecast, buget, stoc, rotația stocului, flux și cashflow și s-ar trage învățăminte SMART pentru viitor în plan strategic și tactic;
– la guvern s-ar revedea PNS-ul în sensul introducerii unui mecanism amplu și pe bune, bazat pe mutualizare și asigurare/reasigurare ( s.n. ) , cu guvernanță privată care să adreseze riscurile structurale, în special cele recurente, adică în principal seceta la cultura mare, epizootiile în zootehnie și volatilitatea materiilor prime pe tot lanțul agro-alimentar de la producător la consumator”, recomandă expertul în agribusiness și încheie:
”E timpul să ne facem iarna car în materie de strategie agricolă. Chiar dacă pare foarte, foarte târziu…” ( s.n )
foto cover pexels.com/Alice Castro