FOTO: Dreamstime/Tan Kian Yong
Noul cadru legislativ al Uniunii Europene și un acord comercial recent cu Indonezia transformă radical piața uleiului de palmier. Ingredient prezent în jumătate dintre produsele alimentare procesate de pe rafturile europene, uleiul de palmier a fost mult timp asociat cu dezbaterile privind biocombustibilii și defrișările din Asia de Sud-Est, arată Euractiv.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Chiar dacă jumătate din cantitățile importate în UE sunt folosite în industria alimentară, imaginea sa publică a fost modelată mai ales de controversele din domeniul energetic. Pâinea ambalată, croissantele, ciocolata, chipsurile, margarina sau mesele congelate conțin, în mare parte, ulei de palmier, preferat pentru costul scăzut, stabilitatea la temperatura camerei și versatilitatea în procesare.
Politici europene și schimbări structurale
De peste 20 de ani, Bruxelles-ul urmărește atent impactul importurilor de ulei de palmier, acuzate că stimulează defrișările prin politica de biocombustibili. În 2018, actualizarea Directivei privind energia regenerabilă (REDII) a limitat drastic utilizarea uleiului de palmier pentru transport. Măsura a provocat schimbări masive în țările producătoare, precum moratorii pentru plantații și programe de replantare pe suprafețe extinse.
Aceste mutații au modificat fluxurile comerciale și au influențat piețele mondiale de uleiuri vegetale. Industria europeană a fost forțată să se adapteze, în timp ce consumatorii resimt încă efectele asupra prețurilor și aprovizionării.
Un punct de cotitură este Regulamentul European privind defrișările (EUDR), care obligă companiile să demonstreze că lanțurile lor de aprovizionare nu contribuie la distrugerea pădurilor. Regulamentul trebuia să intre în vigoare în decembrie 2024, dar a fost amânat mai întâi până în 2025, iar Comisia dorește o nouă prelungire până în 2026, invocând probleme tehnice.
În prezent, 90% din uleiul de palmier importat în UE are certificare de sustenabilitate, în principal prin RSPO (Roundtable on Sustainable Palm Oil), creat în 2004 la inițiativa WWF și a companiilor europene. „Acum douăzeci de ani, defrișările erau principala preocupare. Între timp, ne-am extins atenția și asupra drepturilor lucrătorilor și condițiilor de recrutare”, a declarat JD D’Cruz, directorul RSPO, într-o vizită la Bruxelles.
Certificarea, între garanții și limite
Eticheta RSPO este recunoscută ca instrument util de evaluare, dar nu poate substitui controalele oficiale. „Regulamentul EUDR cere ca un vameș să decidă ce transporturi verifică. Autoritățile vor avea nevoie de mecanisme și procese clare pentru a-și concentra atenția acolo unde riscurile sunt mai mari. Noi putem oferi aceste instrumente atât importatorilor, cât și autorităților”, a explicat D’Cruz.
Acesta a subliniat că organizația nu se opune regulilor europene. „Politicile clare privind defrișările sunt esențiale. Nu cerem ca RSPO să înlocuiască reglementările, dar vrem ca autoritățile să recunoască faptul că industria a făcut deja pași importanți.”
Datele recente arată că importurile de ulei de palmier în UE au scăzut semnificativ. Pentru anul de piață 2024/2025, volumele au fost mai mici cu aproximativ 20% față de anul anterior, ceea ce înseamnă o reducere de aproape 692.000 de tone. Cele mai mari scăderi s-au înregistrat în Spania și Italia, mari procesatoare de biodiesel.
O parte din exporturi a fost redirecționată către India, China și Pakistan sau către programele interne de biodiesel din Indonezia și Malaezia. În același timp, amestecurile pentru biocombustibili din Europa se orientează spre rapiță, uleiuri uzate sau alte materii prime.
Probleme de producție în Asia de Sud-Est
Pe lângă restricțiile europene, producătorii din Indonezia și Malaezia se confruntă cu dificultăți structurale. Suprafețele de palmier matur au nevoie de replantare, un proces costisitor care reduce temporar producția. În plus, moratoriile asupra extinderii plantațiilor și regulile stricte privind turbele și pădurile au încetinit expansiunea.
Un element de speranță pentru industrie îl reprezintă acordul de parteneriat economic dintre UE și Indonezia, semnat în septembrie 2025. Dacă va fi ratificat, acesta va elimina taxele pentru 98,5% dintre liniile tarifare și va simplifica procedurile comerciale, aducând economii estimate la 600 de milioane de euro anual pentru exportatorii europeni de mașini, produse chimice și farmaceutice.
Acordul prevede și protecția a 221 de produse alimentare europene, de la brânza Roquefort la marțipanul din Lübeck. În același timp, poate spori transparența în lanțul de aprovizionare cu ulei de palmier, facilitând respectarea regulilor EUDR și a altor directive europene precum cea privind etichetarea ecologică sau munca forțată.
„Acordurile bilaterale definesc tot mai mult comerțul global. Obiectivul nostru este ca acestea să stimuleze sustenabilitatea pe teren. Faptul că 90% din uleiul de palmier importat în UE este deja certificat arată că firmele nu-și vor abandona angajamentele”, a precizat D’Cruz.
În ciuda progreselor, incertitudinea persistă. Noile reguli europene, scăderea importurilor și reconfigurarea piețelor globale pun presiune pe industrie. În joc se află nu doar protecția pădurilor tropicale, ci și aprovizionarea constantă a Europei cu un ingredient-cheie pentru industria alimentară și energetică.
