Vrem să facem o mâncare de linte dar nu prea știm exact cum și nici desprea ea ca aliment în sine nu suntem prea lămuriți? Lintea este un aliment cu tradiție, care se consumă de mult timp, privind înapoi în istorie, și se poate găti în multe feluri. Soluția cea mai simplă? O mâncare de linte, care se prepară similar ca cea de fasole.
Este specifică multor bucărării în general din zone mai calde, pentru că acesta este tipul de climă în care crește cel mai bine. Literatura de specialitate o prezintă ca aliment bogat în proteine, fibre și minerale esențiale, dar are și o cantitate deloc neglijabilă de proteine, undeva în jur de 25 g la 100 g de produs uscat, în stare naturală.
Există mai multe varietăți, cea întâlnită frecvent în Europa este cea de culoare maronie. Însă există și de culoare verde, portocalie, galbenă, roșiatică, neagră, de proveniență în general asiatică și pe care le găsim mai mult în magazinele etnice.
Se gătește în general la fel, cu precizarea că cea maro și cea verde, cu boabe mai mari, are nevoie de circa jumătate de oră la gătit, iar cea portocalie sau galbenă mult mai puțin, circa 10 minute. La fel, dacă este vorba de linte la conservă, timpul necesar pentru gătire scade drastic, până la circa 10 minute.
Când e vorba de lintea în stare naturală, uscată, e de precizat că nu necesită neapărat înmuiere prealabilă. Dar dacă o facem nu e rău, ci dimpotrivă. Spre deosebire de alte leguminoase, precum năutul sau fasolea, lintea nu are nevoie de o hidratare îndelungată.
Totuși, lăsată în apă un timp variabil înainte de a o găti, timpul de fierbere se reduce și devine mai ușor digerabilă. E suficient și jumătate de oră, dar lăsată 1-2h e și mai bine.
Potrivit unui ghid al producătorului internațional de conserve Bonduelle, lintea uscată obișnuită, verde sau maronie, trebuie întotdeauna clătită sub jet de apă, pentru a elimina praf și eventuale impurități. La fel ca și fasolea uscată.
Lăsând-o apoi atât cât ne permite timpul să se hidrateze puțin în apă. După care o scurgem, o mai clătim o dată și o transferăm la fiert într-o oală și adăugăm peste ea apă rece. Proporția corectă este de o parte linte și trei părți de apă, calculat în greutate.
Se lasă la fiert încet, la foc mic, sub capac, timp de circa jumătate de oră. Dacă am lăsat-o la înmuiat, mai puțin – trebuie să controlăm din când în când. Este gata când începe să devină moale. Oprim fierberea în funcție de felul în care vrem să o gătim mai departe. Pe final adăugăm puțină sare, doar minimul indispensabil.
Dar se poate fierbe, mult mai rapid, și în oala sub presiune. Se clătește și se ține puțin în apă rece, similar, apoi se adaugă în oala sub presiune cu apă rece, însă în altă proporție. Dat fiind că evaporarea apei este mult mai limitată, raportu linte apă corect în oala sub presiune este 1:2. Lintea uscată are nevoie la oala sub presiune de doar circa 10 minute din momentul în care aceasta a început să scoată sunetul caracteristic.
Se poate fierbe și la vapori, așezând-o în sita caracteristică acestei tehnici de gătire și ținând-o sub capac la foc mic circa 40 de minute. Procedeele de mai sus rămân valabile și în cazul lintei portocalii sau galbene, doar că se scurtează foarte mult, boabele fiind mult mai mici.
Oricare ar fi tipul de linte pe care o preferăm sau o avem disponibilă, cea mai simplă dar reușită mâncare de linte urmează următorii pași. Ingredientele sunt pur orientative ca și cantitate.
500 g linte uscată, prefiartă
1-2 cepe
1-2 căței de usturoi
500 g passata de roșii sau 2-3 linguri de concentrat
ulei, sare, piper, rozmarin verde
Călește ceapa și usturoiul tocate mărunt în câteva linguri de ulei, ideal de măsline dar nu obligatoriu.
Completează cu sosul de roșii și rozmarinul, dacă avem o plantă verde pe balcon.
Adăugăm lintea prefiartă și gătim împreună la foc mic circa 10 minute. Ca alternativă la cea fiartă acasă, o soluție comodă și rapidă rămân conservele. Caz în care boabele de linte trebuie scurse și clătite, pentru a elimina sarea în exces și eventuali conservanți.
Potrivim de sare și piper și putem servi. Eventual, cu un strop de ulei și piper deasupra și, obligatoriu, cu o felie de pâine de calitate. Recomandarea generală este aceea de a combina leguminoasele cu carbohidrații pentru un aport cât mai complet de aminoacizi esențiali. Iar pentru cine o vrea cu carne, e suficient să adauge puțin bacon sau bucăți mici de cârnați, ca la fasole.
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți