Sărbătoarea Paștelui este un moment de relaxare, întâlnire și celebrare. Dar poate fi, de asemenea, o perioadă de îndoieli și anxietate legate de alimentație, mai ales pentru cei care se confruntă frecvent cu dilema: să se bucura de mâncare sau „să se poarte bine”, mai ales dacă se luptă cu kilogramele în plus.
În societatea actuală, persistă încă mesaje care asociază mâncarea cu vinovăția și sănătatea cu interdicțiile și sacrificiul. Totuși, așa cum subliniază dr. Cristina Petratti, specialistă în obezitate și nutriție, „dovezile științifice ne arată că echilibrul este mai important decât perfecțiunea și că obiceiurile sustenabile pe termen lung sunt cele care generează cu adevărat bunăstare”, relatează ABC.
Paștele este un prilej de bucurie
Pornind de la această idee, această expertă în coaching nutrițional, membră a Societății Spaniole de Obezitate (SEEDO), oferă câteva sfaturi de bază pentru a transforma ideea de „păcate capitale” în principii științifice și empatice, care să permită trăirea Sărbătorii Paștelui cu bucurie, fără frică și fără ca starea de bine să devină o sursă de vinovăție, disconfort și stres – mai ales pentru persoanele cu obezitate sau predispoziția de a lua în greutate, în special în aceste zile pline de deserturi tradiționale și mese copioase.
1. De la lăcomie la ascultarea corpului
Plăcerea face parte din sănătate. A mânca cu plăcere nu este o greșeală și nici un semn de lipsă de control. Alimentația are o componentă socială, emoțională și culturală care depășește numărul de calorii. Cheia nu este în privare, ci în a găsi acel punct de satisfacție fără disconfort, ascultând ce are nevoie cu adevărat corpul nostru.
2. De la lene la mișcare care hrănește corpul și mintea
Mișcarea nu este o obligație și nici o metodă de „compensare”. Corpul uman este creat pentru a se mișca, dar nu din presiune, ci din grijă de sine. Plimbările după masă, dansul, joaca sau întinderile sunt forme blânde de a ne proteja energia, fără presiune sau autoexigență.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
3. De la pofta (mai ales de zahăr) la flexibilitate conștientă
Nu există alimente interzise. Demonizarea anumitor alimente duce doar la mai multă anxietate și o relație nesănătoasă cu mâncarea. În loc de „nu am voie să mănânc asta”, putem întreba: „Cum aș vrea să mă bucur de asta?”, „Cum mă face să mă simt?”
4. De la anxietate la savurare fără grabă
Nu e ultima oară când vom mânca acele alimente. Mâncatul cu anxietate, de teamă că „se termină”, ne îndepărtează de plăcerea reală. Alimentația conștientă ne amintește că putem savura fiecare îmbucătură, fără grabă, fără vină și fără senzația că trebuie „să profităm acum”.
5. De la furia împotriva cântarului la grija față de sănătatea nostră
Sănătatea nu se măsoară în kilograme și nu se definește într-o singură zi. Nu avem nevoie să ne pedepsim pentru ce mâncăm. Important este să revenim la obiceiurile care ne fac să ne simțim bine, din grijă, nu cca o pedeapsă.
6. De la invidie la conectare cu propriul corp
Fiecare persoană are o poveste unică, un metabolism propriu și un context de viață diferit. Compararea cu alții ne îndepărtează de realitatea noastră. Să ascultăm ce ne trebuie cu adevărat, fără să ne forțăm să ne încadram într-un tipar exterior – e un act de respect față de noi înșine.
7. De la „eh, câteva zile nu contează” la responsabilitate
A avea grijă de noi nu înseamnă interdicții, dar nici deconectare completă. Știința arată că supravegherea atentă contează mai mult decât perfecțiunea. Dacă într-o zi ne abatem prea mult de la ce știm că ne face bine, putem echilibra cu mai multă hidratare, mai multă mișcare și alegeri care ne fac să ne simțim bine – fără vină, fără pedeapsă.
Sănătate fără vină, bunăstare fără presiune
În concluzie, așa cum spune dr. Petratti, „Paștele nu ar trebui să fie o luptă între bucurie și restricție. Starea de bine nu este albă sau neagră, nu e vorba despre a face totul perfect sau despre a da frâu liber complet unor obiceiuri nesănătoase. Sănătatea este un proces, nu o listă de reguli”.
Cel mai important, după cum recunoaște experta, este „să găsim acel punct de echilibru în care putem sărbători, împărtăși și ne putem bucura fără frică sau vină, știind că îngrijirea personală nu este o obligație, ci un act de iubire de sine”. Iar în această perioadă, „nu este vorba despre interdicții sau pedepse, ci despre decizii de sănătate conștiente și sustenabile”.
