Foto: Freepik
Cultivarea și comerțul cafelei au început în Peninsula Arabică, nu se știe cu exactitate când. Până în secolul al XV-lea, cafeaua era cultivată în districtul yemenit al Arabiei, iar în secolul al XVI-lea era deja cunoscută în Persia, Egipt, Siria și Turcia, arată ncausa.org. Ulterior, a auns cafeaua în Europa și apoi în Lumea Nouă (SUA).
Cafeaua nu se savura doar în case, ci și în numeroasele cafenele publice – numite qahveh khaneh – care au început să apară în orașele din Orientul Apropiat. Popularitatea cafenelelor a fost de neegalat și oamenii le-au frecventat pentru tot felul de activități sociale. Patronii nu numai că beau cafea și purtau conversații, dar ascultau și muzică, urmăreau interpreți, jucau șah și erau la curent cu știrile. Cafenelele au devenit rapid un centru atât de important pentru schimbul de informații, încât au fost adesea denumite „Școli ale înțelepților”.
Cu mii de pelerini care vizitează în fiecare an orașul sfânt Mecca din întreaga lume, cunoașterea acestui „vin al Arabiei” a început să se răspândească.
Respinsă de Clerul local din Veneția
Europenii care călătoreau în Orientul Apropiat au adus înapoi povești despre o băutură neobișnuită de culoare închisă. Până în secolul al XVII-lea, cafeaua și-a făcut drum în Europa și a devenit populară pe tot continentul.
Unii oameni au reacționat la această nouă băutură cu suspiciune sau teamă, numind-o „amara invenție a lui Satana”. Clerul local a condamnat cafeaua atunci când a venit la Veneția în 1615. Controversa a fost atât de mare încât Papa Clement al VIII-lea a fost rugat să intervină. El a decis să guste singur băutura înainte de a lua o decizie și a găsit băutura atât de plăcută, încât i-a dat aprobarea papală.
În ciuda unor astfel de controverse, cafenelele au devenit rapid centre de activitate socială și de comunicare în marile orașe din Anglia, Austria, Franța, Germania și Olanda. În Anglia au apărut „universitățile penny”, numite așa pentru că la prețul unui penny se putea cumpăra o ceașcă de cafea și apărea oportunitatea de a se angaja într-o conversație stimulatoare.
Cafeaua a început să înlocuiască băuturile obișnuite pentru micul dejun din acea vreme – berea și vinul. Cei care beau cafea în loc de alcool începeau ziua alerți și plini de energie și, deloc surprinzător, calitatea muncii lor era mult îmbunătățită. În paranteză fie spus, am putea să considerăm că acesta este un precursor al serviciului modern de „cafea de birou”.
Preferată, în defavoarea ceaiului
Până la mijlocul secolului al XVII-lea, în Londra existau peste 300 de cafenele, iar multe dintre ele atrăgeau patroni care aveau păreri asemănătoare, inclusiv comercianți, expeditori, brokeri și artiști. Multe afaceri au pornit din aceste cafenele specializate. Lloyd’s of London, de exemplu, a luat ființă la Edward Lloyd’s Coffee House.
La mijlocul anilor 1600 cafeaua era adusă în New Amsterdam, numit mai târziu New York de către britanici.
Deși cafenelele au început să apară rapid, ceaiul a continuat să fie băutura favorită în Lumea Nouă până în 1773, când coloniștii s-au revoltat împotriva unei taxe grele pe ceai impuse de regele George al III-lea. Revolta, cunoscută sub numele de Boston Tea Party, avea să schimbe pentru totdeauna preferința americană de a consuma cafea. „Cafea – băutura preferată a lumii civilizate”, obișnuia să spună Thomas Jefferson.
