Sursa foto: Pixabay/xiSerge
Creșterea intensivă a albinelor pentru producția de miere, considerată de mulți o soluție pentru salvarea polenizatorilor, ar putea, de fapt, să le pună în pericol pe celelalte specii. În timp ce stupii de albine domestice se înmulțesc, populațiile de albine sălbatice și fluturi scad alarmant în multe regiuni ale lumii, inclusiv în Europa, notează Euronews.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Potrivit estimărilor internaționale, o treime din speciile de polenizatori (precum albinele, fluturii, liliecii sau colibrii) sunt în declin. În Europa, una din zece specii de albine și fluturi este amenințată cu dispariția. Fără activitatea lor de polenizare, vitală pentru reproducerea plantelor, securitatea alimentară ar fi grav afectată. Migdalele, merele, cafeaua sau căpșunile sunt doar câteva dintre alimentele care depind de polenizare.
Albinele de miere sunt adesea numite „polenizatori gestionați”, pentru că pot fi crescute și controlate de oameni. Însă majoritatea polenizatorilor sunt sălbatici și necontrolați, iar diversitatea lor este impresionantă: peste 20.000 de specii de albine, dar și muște, fluturi, molii, viespi, gândaci, păsări, lilieci și alte vertebrate.
În timp ce aceste populații de polenizatori sălbatici scad, numărul stupilor de albine de miere din Uniunea Europeană a crescut constant. UE a devenit astfel al doilea cel mai mare producător de miere din lume, după China. Iar contribuția polenizării realizate de animale la producția agricolă din UE este estimată la circa 5 miliarde de euro pe an.
Ce anume determină declinul polenizatorilor sălbatici?
Potrivit Platformei Interguvernamentale pentru Știință-Politici în domeniul Biodiversității și Serviciilor Ecosistemice, principalele amenințări sunt schimbările de utilizare a terenurilor, agricultura intensivă, pesticidele, poluarea, speciile invazive, bolile infecțioase și schimbările climatice.
Un studiu realizat în Canada, în 2023, a arătat că apicultura urbană este asociată cu o reducere a polenului disponibil și cu un număr mai mic de specii de albine sălbatice.
„Când există o abundență de albine de miere într-o zonă, polenizatorii sălbatici au parte de o competiție serioasă”, a declarat Mario Vallejo-Marin, profesor de botanică ecologică la Universitatea Uppsala.
„Asta se întâmplă pentru că albinele sălbatice sunt destul de pretențioase .Nu merg la orice floare, ci doar la cele la care s-au adaptat. Speciile diferite vizitează flori diferite”, a explicat și Ignasi Bartomeus, cercetător la Stația Biologică Doñana.
Se poate spune că salvăm albinele „greșite”?
„Albinele de miere se confruntă, desigur, cu multe amenințări, precum pesticidele și agenții patogeni”, a declarat Bartomeus pentru Euronews. „Totuși, numărul stupilor de albine în Europa este în general stabil, iar în Spania, de exemplu, este în creștere”.
Din acest motiv, tot mai mulți ecologi consideră că apicultura nu este echivalentă cu conservarea albinelor. Dimpotrivă, ar putea fi contraproductivă.
Un studiu publicat în 2024 în revista Nature Ecology & Evolution a concluzionat că pierderea polenizatorilor sălbatici are un impact mai sever asupra reproducerii plantelor decât pierderea albinelor de miere.
Ainhoa Magrach, cercetătoare Ikerbasque la Centrul pentru Schimbări Climatice din Țara Bascilor, a subliniat: „85% dintre speciile de plante sălbatice și 70% dintre culturile pe care le consumăm (inclusiv cele mai nutritive) depind de polenizatori pentru a face fructe. Dacă pierdem acești polenizatori, vom pierde și o mare parte din diversitatea plantelor de pe planetă, care stau la baza multor lanțuri trofice terestre”.
Bartomeus a adăugat: „Am văzut chiar și unele campanii care propun creșterea numărului de stupi comerciali pentru a salva polenizatorii. Asta ar fi echivalent cu a spune că avem nevoie de mai multe ferme de pui pentru a salva biodiversitatea păsărilor”.
Impactul negativ al apiculturii asupra biodiversității rămâne, însă, o chestiune în dezbatere. Acesta depinde de contextul ecologic specific și de varietatea florală a fiecărei regiuni.
Raquel Teixeira de Sousa, fostă cercetătoare în cadrul Oxford Bee Lab, subliniază că apicultura are încă un rol important: „Este fundamentală pentru menținerea mijloacelor de trai ale comunităților rurale mici”.
