Foto: G4Food
Când ajungi în centrul vechi al Băii Mari, o piațetă largă cu restaurante și terase de jur împrejur este o invitație la masă, indiferent că ți-e foame sau nu. Printre multitudinea de terase, una aparte se face remarcată. Are o denumire ce te trimite cu gândul la literatura britanică, dar asta nu e singura ciudățenie! Crama Shakespeare este un loc care a început să atragă clienții nu doar datorită meniului, ci mai ales unei povești ce se leagă de acest loc. Se spune că e o cramă bântuită de fantoma unui fost proprietar, de acum sute de ani.
Denumirea nu este întâmplătoare. Se crede că fostul proprietar (probabil primul) al imobilului vechi de peste 400 de ani ar fi avut o legătură cu celebrul autor.
Dacă a fi doar o poveste de marketing, totul ar fi doar amuzant, menit să atragă clienții. Însă unii clienți susțin că au trecut acolo prin experiențe ciudate.
Alchimist și argintar din Baia Mare, ajuns la Londra
Johannes Banfi Hunyades a fost un cunoscut alchimist, argintar, aurar, creatorul unor monede bătute la monetăria ce exista în Baia Mare în secolul al XV-lea. Este cel care a inventat forma sticlei de șampanie, termometrul cu alcool, anumite produse chimice cum sunt lipiciul, dinții artificiali, vopsele etc. care se folosesc și azi. Dar, fiind fiu al unui pastor luteran, la acea vreme biserica nu agrea știința, astfel că a luat decizia de a pleca din țară.
După ce a trecut prin Praga și mai multe localități din Germania, s-a stabilit la Londra, unde a ajuns să predea la Oxford, fiind unul dintre cei mai renumiți profesori de la acea vreme.
Crama Shakespeare de astăzi se crede că a fost laboratorul acestui alchimist din Baia Mare în urmă cu aproape 500 de ani.
Nu se știe cu precizie câți proprietari au existat de-a lungul sutelor de ani, însă ultimul dintre ei, care l-a achiziționat în urmă cu doi ani, a decis să vorbească despre asta.
Ionuț Pintea, fiul cuplului de proprietari, spune că el, personal, a trăit senzații ciudate în crama bântuită, însă fără să se sperie. Locul însă dă fiori pe șira spinării unor persoane care spun că nu ar mai călca acolo.
Unii spun că, fiind un fost laborator de alchimie, acolo s-au folosit diferite substanțe chimice, chiar mercur. Însă specialiștii spun că după 400 de ani este imposibil să fie rămas urme ale acestor substanțe. Totuși, există întrebări fără răspuns.
Lucrătorii și arhitectul, primele victime
„Crama bântuită” este, de fapt, subsolul unei clădiri istorice, reabilitată în cadrul unui proiect mai amplu, ce viza tot centrul vechi. Atunci a fost reabilitată cea mai mare parte a clădirilor, construite de pe vremea lui Iancu de Hunedoara, din secolul al XV-lea.
Primele „victime” ar fi fost arhitectul și muncitorii care au lucrat la modificarea unui perete pentru a câștiga un mic spațiu. Este vorba despre o nișă cu deschidere în arcadă cu o lățime de aproximativ doi metri și cam un metru și jumătate înălțime, iar în profunzime maximum jumătate de metru. Arhitectul, muncitorii și toți care au ajuns în acel punct ar fi acuzat diferite stări sau senzații ciudate. Astfel, imaginația celor care au trecut pragul acelei crame a luat avânt și de aici până la prezența unor spirite sau chiar fantoma lui Banfi nu a mai fost decât un pas. De altfel, un aparat Gaus ar fi confirmat prezența unor unde electromagnetice la un nivel mai mare decât cel firesc.
Explicații științifice
Walter Ubelhart, un scriitor care a studiat în amănunt viața argintarului din Baia Mare, a explicat în termeni științifici cum poate fi înțeleasă această prezență.
„Noi, oamenii, avem niște limitări neurologice. Auzim între anumite frecvențe, avem o anume acuitate vizuală, simțim anumite lucruri și, ceea ce nu este în acea plajă a noastră, nu credem. De exemplu, undele radio: dacă nu ar exista radioul care să confirme existența lor, nu am crede că există, chiar dacă ne-ar spune cineva despre ele. Dar radioul ne convinge că ele există. La fel și telefonul mobil. Dar dacă nu le putem vedea, e greu să credem în existența lor”, spune Walter Ubelhart, autorul romanului „În umbra lui Shakespeare” și a unei cercetări de cinci ani a vieții și activității personajului istoric Johannes Banfi Hunyades.
„Magie putem defini orice nu înțelegem. Dar asta nu înseamnă că nu există. Până la urmă, sunt un om al științei. Am avut și eu rețineri să vorbesc despre asta”, mai spune el.
Experiențe ciudate
Ionuț Pintea, membru al familiei de proprietari, relatează o parte dintre experiențele ciudate pe care le-au avut, el sau cunoștințele sale care i-au trecut pragul în „crama bântuită”.
„Când am cumpărat imobilul am știut despre ce e vorba. Arhitectul care s-a ocupat aici de reabilitare a povestit despre ce experiențe a avut”, relatează Ionuț.
Arhitectul ar fi relatat despre un moment în care lucra pe schelă și a avut un flash, în care muncitorii erau îmbrăcați în haine de epocă și vorbeau o limbă pe care el nu o înțelegea. Apoi și-ar fi revenit și totul a redevenit normal. „Apoi experiența cu instalatorul”, mai spune Ionuț, referindu-se la un alt eveniment care le-a dat de gândit tuturor celor care au lucrat aici.
Se lucra la rețeaua de canalizare a cramei, care nu a existat înainte. Dar, cum clădirea era atât de veche, nimeni nu știa pe unde ar trebui să sape pentru a le conecta la rețeaua de canalizare a orașului. Nu exista niciun plan al rețelei și era foarte greu să-și dea seama pe unde ar trebui făcute săpăturile. Fiind și o clădire monument, legea nu permitea să sape la nimereală.
„A apărut un domn care a spus că este miner și că poate să ajute la canalizare. Arhitectul l-a privit mai sceptic un pic, dar a zis să încerce. Și a săpat singur pe o traiectorie foarte ciudată și a dat direct în canalizarea orașului. Fără să aibă nicio orientare, nicio schiță. Arhitectul l-a sunat pe proprietar și i-a spus că minerul pe care l-a trimis a reușit să rezolve problema. Dar proprietarul i-a spus că nu a trimis pe nimeni”, relatează acum autorul cărții, care susține că a trăit, la rândul său, mai multe experiențe ciudate pe parcursul documentării romanului.
Locul cu cea mai mare încărcătură electromagnetică
Un alt eveniment ciudat ar fi trăit un călugăr care era inițiat în exorcizări și a venit în vizită la crama bântuită.
„Au ajuns în cramă să le arătăm ce schimbări am făcut aici, iar unul dintre călugări, când a ajuns în dreptul acelei nișe, a fugit direct afară din clădire. Apoi m-a întrebat dacă i-am spus totul despre această cramă, acuzând că a simțit că cineva îl strânge de gât”, mai relatează Ionuț Pintea. Nu-i spusese, inițial, despre crama bântuită.
Nișa din perete la care au încercat muncitorii să lucreze este, de departe, locul cu cea mai mare încărcătură electromagnetică, după cum ar fi arătat aparatul Gaus. Pornind de jos, pe măsură ce aparatul este urcat tot mai sus, acul indicator arată o valoare tot mai mare a undelor. Aici, de fapt, ar fi avut loc și cele mai ciudate evenimente.
„Muncitorii spuneau că li se loveau ciocanele unele de altele sau că amețeau sau că aveau tot felul de stări ciudate”, mai relatează Walter Ubelhart.
De aceea, nișa a fost închisă cu gratii, pentru a împiedica clienții să ajungă în acel punct.
Zgomote ciudate din cramă
Și evenimentele nu se opresc aici. „A fost o clientă care stătea la masă aici și la un moment dat i-au sărit tacâmurile pe masă”, mai relatează cei doi.
Altă dată a căzut o bucată din perete. Un alt client, care era cazat în hotel, s-ar fi trezit într-o noapte pentru că îi era sete și, pentru că nu a avut apă în frigider, a coborât la bar. Auzind zgomote în cramă, a mers acolo să ceară cuiva o sticlă de apă și a ajuns, accidental, în cramă.
„A spus că a crezut că am avut ceva eveniment în cramă și acum se făcea ordine, pentru că se auzea ca și cum ar trage cineva scaunele. Dar când a coborât acolo nu era nimeni”, mai relatează Ionuț. Nu i-a spus omului nimic, pentru a nu-l speria. „Dar în gândul meu îmi spuneam: de-ar ști el despre cine e vorba acolo”, spune el acum amuzat.
Un alt bărbat care a ajuns în cramă s-ar fi plâns de căldură și ar fi transpirat abundent. De altfel, era singurul care s-a plâns de căldură.
Chiar și Ionuț spune că a experimentat senzații ciudate în cramă. „Lucram într-o seară aici la laptop și am simțit dintr-o dată cum mi se răcește tot corpul, începând de la picioare. A durat puțin, apoi mi-am revenit. I-am spus: știu că ești aici, mulțumesc pentru prezență, dar acum chiar am de lucru”, mai spune el acum, râzând.
Nu crede că este vreun pericol, dar este convins că există ceva acolo peste puterea noastră de percepție.
Documente istorice găsite în cramă
În timpul lucrărilor de reabilitare a cramei s-au găsit mai multe documente, printre care scrisori de la alchimist către cumnatul său, rămas în casa respectivă, în care îi spunea să nu permită sub nicio formă nimănui să intre în beci, deoarece acolo avea mai multe manuscrise importante, aur și argint, dar și alte lucruri de valoare.
Multe alte ciudățenii au mai fost descrise în timpul lucrărilor. Spre exemplu, o cărămidă cu litera N întoarsă, pe care arhitectul s-a gândit să o pună la vedere, ca ornament, fără să știe că era exact semnătura alchimistului; de asemenea el s-a gândit să facă o efigie ornamentală, fără să aibă nicio idee că, de fapt, a realizat una extrem de asemănătoare cu efigia alchimistului.
De altfel, în crama bântuită sunt la vedere unele cărămizi pe care este încrustat un înscris cu un alfabet inventat chiar de Banfi, iar traducerea textului spune: „Iubirea te face nemuritor”.
Despre alchimist se crede că ar fi avut acces în cercurile elitiste ale Londrei, unde a avut contact cu Shakespeare. Există o teorie conform căreia semnatarul celebrelor piese de teatru nu ar fi fost, de fapt, autorul lor, ci ar fi fost șase persoane diferite. Una dintre acele persoane ar fi fost chiar alchimistul din Baia Mare. Teoria nu a fost dovedită, dar unii istorici susțin cu tărie că Shakespeare ar fi fost, de fapt, un actor foarte bun, nu și autorul pieselor semnate de el.
