foto: freepik.com
Fiecare dintre noi are felul său de mâncare preferat: un refugiu în care ne cufundăm pentru a simți acea senzație cunoscută de plăcere și comfort. Poate vremea mohorâtă, poate o zi obositoare, moralul la pământ sau, pur și simplu, dorința de a ne oferi un moment de plăcere. Toate, motive care, instinctiv, ne conduc către un preparat „salvator”, care reușește de cele mai multe ori să ne schimbe starea. Și nu trebuie neapărat să fie complicat sau sofisticat, orice preparat poate avea acest dar, pentru că intră în acțiune amintirile, experiențele și senzațiile trăite de-a lungul timpului în asociere cu el.
Orice mâncare poate fi un comfort food pentru cineva
Poate fi orez cu lapte și scorțișoară deasupra, așa cum prepara bunica, poate fi piure de cartofi cu friptură la cuptor, o felie de pizza, niște chiftele cu sos sau poate o farfurie de paste. Sau poate la fel de bine să fie doar o pară la apogeul coacerii, o felie de pâine caldă cu zacuscă de vinete sau o omletă preparată cu unt. Dar cum arată un comfort food când vine vorba de acei exigenți inspectori ale căror contribuții ajung toate să alcătuiască un ghid Michelin? Într-o inițiativă în premieră, inspectorii ediției italiene a ghidului Michelin și-au dezvăluit preferințele.
Pe tot parcursul anului, inspectorii acestuia străbat țara în lung și-n lat în căutarea unor comori gastronomice, mai mult sau mai puțin unice. Selecția este una internațională, fiecare dintre ei având trasee profesionale diferite și aparținând unor culturi culinare bine definite. Așadar, o sumă de calități care să le permită să înțeleagă bucătăriile lumii cu un set clar de criterii.
Ceea ce însă îi unește, explică sursa citată, este faptul că fiecare are preferințele sale și preparate pe cale consideră un fel de comfort food personal. Nu trebuie deloc să ni-i imaginăm doar în restaurante de top și așezați non stop la mese sofisticate. Sunt judecători Michelin, dar nu zi de zi.
Puiul bunicii, cu sare, piper, puțin usturoi și rozmarin
Dacă una dintre cele mai importante componente emoționale ale unui fel de mâncare este aceea de a te transporta în copilărie, atunci friptura de pui este una dintre acele rețete cărora nu le pot rezista, spune unul dintre ei. „Secretul este cât se poate de simplu: îmi amintește de bunica mea, care, cu mâini pricepute, începea prepararea încă de dimineață: ulei de măsline extravirgin, sare, piper, puțin usturoi și rozmarin. Urma coacerea lentă la cuptor sau în tigaie, care degaja o aromă unică și absolut irezistibilă, iar acest preparat transforma prânzul de familie, de obicei cel de duminică, într-un moment special. Se servea alături de cartofi crocanți, o adevărată delicatesă.”
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Un prosciutto tradițional care se topește la propriu în gură
„De multe ori, vineri este ziua în care ne permitem mici plăceri culinare. Săptămâna se apropie de sfârșit, iar prânzul devine un „premiu” pentru munca depusă. De obicei, aleg o destinație apropiată de casă, iar în cazul meu, Emilia-Romagna este un adevărat paradis gastronomic, unde mezelurile sunt parte esențială a culturii locale. Însă mi s-a întâmplat să mă opresc și în seara precedentă, într-o joi mohorâtă de iarnă, la Trattoria da Amerigo (1 stea Michelin), unde am savurat un delicios prosciutto de mora romagnola”, se destăinuie un alt inspector.
Există două tipologii din acest preparat local tradițional, mai spune acesta: în cazul uneia dintre ele, partea grasă este abundentă și intensă, cu o aromă aproape minerală, în timp ce cealaltă variantă este mai întunecată, marmorată și mai delicată… se topește în gură, la propriu. Alături, tigelle (un fel de mini turte locale) proaspăt scoase din cuptor, calde și delicioase – acompaniamentul perfect pentru această bunătate!
Felii de platan prăjite
Platanos fritos, au origini străvechi și sunt răspândiți în multe regiuni tropicale ale lumii. Acesta este primul pe lista de comfort food a unui inspector de origini latino-americane. Este un preparat foarte popular în America Latină și în Caraibe, echivalentul cartofilor prăjiți în Europa. În Brazilia, de exemplu, sunt un element fundamental al bucătăriei locale. În Republica Dominicană sunt numiți tostones și sunt serviți ca garnitură sau gustare. „De fiecare dată când îi gust, mă transportă mental către atmosfere exotice, de vacanță, oferindu-mi o pauză de la rutina zilnică”, spune acesta.
Este nevoie de bananele potrivite – platanos, care pot fi găsite în magazinele etnice din toate marile orașe. Se taie rondele și se prăjesc în tigaie, apoi se presară cu sare după gust. Dacă sunt maduros/coapte, rezultatul va fi mai moale și dulce (platanos fritos). Dacă, însă, sunt verdes/crude încă, vor avea o textură mai fermă și un gust ușor astringent (tostones).
Perfecte alături de arroz y frijoles/ orez cu fasole, sau de un macho asado/ carne de vită în stil sud america, bine gătit.
Zabaione, un fel de „madeleine”
„Uneori, un preparat nu oferă doar gust, ci și o emoție. Chiar și pentru noi, inspectorii ghidului Michelin, care am încercat mii de preparate în sute de restaurante, există zile în care tot ce ne dorim este… un strop de alinare.
Pentru mine, acest efect îl are crema zabaione. Un desert aparent simplu, făcut din doar trei ingrediente: gălbenușuri, zahăr și, opțional, un strop de vin Marsala sau Moscato dulce, gătite la bain-marie până când devin o cremă catifelată. Dar pentru a fi cu adevărat delicios, trebuie preparat pe loc și servit fierbinte. Doar așa își dezvăluie textura mătăsoasă și aroma sa inconfundabilă.
De fiecare dată când îl gust, este ca și cum aș deschide două sertare din sufletul meu: unul senzorial, care îmi mângâie papilele gustative, și unul emoțional, care mă poartă înapoi în copilărie, în diminețile de duminică, când tata îmi pregătea gălbenușuri bătute cu zahăr”, spune un alt inspector, italian de origine.
Tortelli de dovleac ca la Mantova
Dacă există un preparat care îmbină frumusețea, istoria, gastronomia și visele mele culinare, acesta este tortelli de dovleac, mărturisește un alt inpector.
În câmpurile din jurul orașului Mantova se cultivă dovlecii care, combinați cu fursecuri amaretti, mostarda de fructe/ un preparat dulce picant, parmezan și condimente, creează unul dintre cele mai delicioase preparate: sărat prin poziția sa în meniu, dar dulceag prin compoziție.
Lămâia de pe Coasta Amalfitană
Alteori, comfortul din perspectivă gastronomică poate fi un fruct, unul special, însă. Acest fruct cu rădăcini antice are o coajă groasă și dulce, un parfum care te îmbată și un gust intens. Este perfect pentru un lichior limoncello de casă, pentru a asezona un pește la cuptor sau pentru a pregăti o marmeladă delicioasă. Un suvenir gastronomic de neprețuit, de luat în valiză, dacă cineva are șansa să fie în trece prin zonă.
