Ceva dulce | Greta Garbo sau Jerbo – prăjitura care poartă numele unei faimoase actrițe americane, dar face parte din gastronomia maghiară

O prăjitură cu istorie

Celebra prăjitură s-a numit de fapt Gerbeaud, după numele creatorului său Emil Gerbeaud, un cofetar elvețian. În 1884, el a preluat afacerea de la fondatorul unui kaffehaus din Budapesta, pe care a redenumit-o după propriul sau nume și a inventat și celebre prăjitură maghiară, ulterior viralizată într-un spațiu larg. Chiar dacă „cukrászda” pe care a cumpărat-o (cuvânt care în română s-ar traduce aproximativ prin cofetărie), era deja un tip foarte austriac de local unde oamenii mergeau să savureze o ceașcă de cafea sau ceai, alături de o felie de prăjitură rafinată, Emil Gerbeaud a ridicat și mai mult standardele și a transformat-o într-un spațiu opulent.  Cafeneaua-cofetărie încă există și se pare că încă mai păstrează unele dintre mesele cu blat de marmură pe care Gerbeaud le-a comandat la Paris în 1900.

Rețeta prăjiturii nu s-a schimbat prea mult de atunci, dar cafeneaua a avut o istorie zbuciumată. În timpul Primului Război Mondial, a fost transformată în grajd. După naționalizarea din 1948, familia Gerbeaud a emigrat în Brazilia. Cafeneaua și-a schimbat numele după piața unde era (și încă este) situată, până când actualul proprietar a readus brandul la viață în 1984, vânzând drepturile asupra numelui pentru două milioane de dolari – și astfel Gerbeaud Cukrászda a renăscut.

Cafeneaua (situată în Piața Vörösmarty 7, în centrul Budapestei) oferă multe deserturi, inclusiv cele mai faimoase două prăjituri ale artei cofetăriei maghiare: Gerbeaud (Zserbó în maghiară) și Esterházy Torte.

Cum a ajuns pe mesele românilor

Cum prăjitura era celebră în epocă, gospodinele încercau să o reproducă acasă, iar rețetele au început să curgă. Zserbó a devenit mai românizat Jerbo. Nu se știe exact cum a ajuns să poarte denumirea alternativă de Greta Garbo, care era o faimoasă actriță americană. Se spune că aceasta ar fi ajuns, în turneele sale, la Budapesta, unde ar fi apreciat foarte mult prăjitura, dar probabil că e mai mult o poveste și numele sub care cunoaștem noi prăjitura azi e de fapt o confuzie.

Nu este un dulce greu de preparat ca tehnică, dar necesită timp. Rezultatul este însă spectaculos. Este fină și cu un gust echilibrat, deși nu poți mânca mai mult de 1-2 bucățele, fiind în același timp, foarte sășioasă. Aluatul este preparat cu drojdie, ceva destul de ciudat pentru un desert de clasă. El rămâne însă subțire datorită cantității mari de zahăr, pe care o include și care împiedică dospirea. Celelalte ingrediente principale sunt nucile măcinate, gemul de caise și glazura de ciocolată.

Prăjitură de familie

Mama mea a învățat rețeta de la soacra ei din Brașov. Era (și este) prăjitura preferată a tatălui meu. Cum în vremea comunismului făină, zahăr și câteodată nucă se găseau mai greu, mama o prepara doar de Crăciun. Și astăzi de Crăciun o avem pe masă, pentru că îmi place să-mi răsfăț tatăl măcar din când în când. Rețeta este așadar din vechiul caiet al mamei mele.

Ingrediente pentru prăjitură Greta Garbo

500 de gr de făină

200 de gr de unt (sau jumătate unt jumătate untură porc) și încă 50 de gr de smântână

2 ouă

50 de gr de zahăr pentru blat și încă 200 pentru umplutură

20 de gr de drojdie proaspătaă sau 7 gr uscată

500 de gr de nucă măcinată

Coaja de la 1 lămâie

1 borcan gem de caise (sau ce gem vă place)

Zahăr vanilat

1 praf de sare.

Preparare

Se prepară întâi aluatul pentru foi. Untul moale, la temperatura camerei se freacă cu telul sau se pune în robot până e omogenizat. Se adaugă 50 de gr de zahăr, ouă, drojdie, smântână și un praf de sare. Se împarte în 4 părți egale (ideal cântărite).

Se amestecă nuca cu 200 de grame de zahăr, plus cel vanilat și coaja de lămăie și se împarte în 3 cantitatea.

Se unge o tavă cu unt pe fund și pereți. Se întinde prima foaie cu făcălețul și se transferă în tavă. Cel mai ușor este să întindem foaia între două hârtii de copt. Prima se desface, iar a doua o folosim pentru a pune cu ușurință foaia în tavă (practic o răsturnăm și retragem hărtia, iar foaia de aluat rămâne în tavă). Ungem cu gem (o treime de borcan) și presărăm o treime din cantitatea cu nucă și zahăr.

Repetăm procedeul de încă două ori, iar ultim foaie va fi capacul. Înțepăm această foaie cu furculița ca să nu se umfle la copt și punem în cuptorul preîncălzit la 170-180 de grade C pentru 50-60 de minute. Să fie rumenită deasupra.

Se lasă la răcit în tavă, apoi se pune pe o hârtie de copt (dacă aveți puneți și un grilaj) și se toarnă deasupra glazura de ciocolată. Mama pus și simplu topea ciocolata cu puțin unt sau ulei și o turna deasupra. Eu pun la 100 de gr de ciocolată neagră 100 de gr de unt de cocos (dă luciu glazurii).

Se topește untul într-o crăticioară, în abur. Se adaugă ciocolata ruptă în bucățele. Se amestecă bine până se obține o consistență cremoasă și se toarnă glazura pe desertul deja preparat. Se lasă să se întărească, apoi se dau deoparte marginile inestetice și se feliază.