- Sezon cu peripeții pentru numeroși cultivatori de tomate din România. După ce s-au străduit să înființeze culturile la începutul anului și să le îngrijească, în condiții meteo deseori vitrege, până la stadiul de recoltare, legumicultorii se confruntă cu o situație indezirabilă: nu au clienți pentru roșiile lor.
Unul dintre cei care reclamă că nu pot să vândă roadele muncii lor din prima jumătate a acestui an este legumicultorul Costin Curteanu, din comun Voicești, județul Vâlcea, situată pe malul drept al râului Olt, în bazinul legumicol Grădinari – Strejești.
„Am cultivat roșii în cinci solare. Deși am plantat roșiile în luna februarie, abia la începutul lunii iunie am reușit să fac prima recoltare, din cauza variațiilor mari de temperatură: cald ziua, frig noaptea, coacerea a întârziat. Pe 2-3 iunie, am vândut prima serie: 250 de kg, cu 4 lei/kg. Apoi, 700 de kg, cu 3 lei/kg. Acum, am 2 tone de roșii coapte în solar și nu am cui le vinde. Am sunat mai mulți intermediari, cu care am colaborat de-a lungul anilor, și mi-au spus clar că nu pot să-mi cumpere marfa, fiindcă nici ei nu o pot vinde mai departe, în piețe. Sunt prea multe roșii pe piață. Le-aș da și cu 1 leu/kg, dar nu am cui”, a declarat fermierul pentru G4Food.
Costin Curteanu afirmă că blocajul din piață, cu care s-a mai confruntat și în anii trecuți, ar putea fi un efect al Programului „Tomate românești în spații protejate”, derulat cu fonduri guvernamentale și cu anumite modificări, operate pe parcurs, începând din 2017.
„E un termen, până la care trebuie să vindem producția, ca să încasăm banii de la stat. Termenul e, undeva, pe la începutul lunii iulie. Ei bine, toți cei care ne-am înscris în program, trebuie să vindem o cantitate anume, până la termenul respectiv, și în perioada asta se umple piața de roșii, sunt prea multe”, explică fermierul din Voicești.
G4Food menționează că sectorul tomatelor în spații protejate este sprijinit de stat, începând din 2017, cu sume considerabile la nivel național: 30-50 de milioane de euro, anual. Un simplu calcul relevă că numai prin acest program (au fost incluse, pe parcurs, și alte specii de legume) au fost alocate din bugetul public peste 200.000.000 de euro.
Anul acesta, guvernul a anunțat că acordă tot 3.000 de euro/1000 mp, pentru producția obținută în spații protejate, dar a împărțit suma în două: 1.500 de euro oferiți printr-o schemă de ajutor de stat „pentru compensarea parțială a pierderilor la cultura de tomate în spații protejate și cultura de usturoi, în contextul crizei provocate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei” și 1.500 de euro oferiți în cadrul vechiului Program „Tomate în spații protejate”, ca în anii anteriori.
În pofida acestor ajutoare de stat, destinate să crească producția internă și să scadă importurile de roșii, datele comerciale consultate de G4Food arată că importurile de tomate din Turcia au atins anul trecut un nivel record, de aprox. 100.000.000 de euro, România fiind cea mai importantă piață din Uniunea Europeană și a doua piață la nivel mondial, după Rusia.
Fermierul Costin Curteanu, din Voicești – Vâlcea, a aplicat pentru ajutorul de stat. Ce va face însă cu tonele de roșii din solare? Deocamdată, nu are o soluție. În total, obține o cantitate de 7-8 tone pe an. De ce nu le livrează pentru procesare?
„Avem în județ o fabrică mare de prelucrare a roșiilor, dar unitatea are și producție proprie de roșii, sute de hectare lângă Drăgășani. În apropiere, la Grădinari, a funcționat, o vreme, o făbricuță, făcută pe fonduri europene, dar s-a închis. Mai mult, roșiile acestea obținute în primul ciclu de producție, adică în lunile mai-iunie-iulie, nu se prea pretează pentru procesare. Sunt pentru consum în stare proaspătă. Cele din ciclul II, din toamnă, sunt bune pentru bulion și suc”, explică legumicultorul din Voicești.
Știri vehiculate prin presă arată că alți legumicultori au aruncat o parte din roșiile nevândute. Banii de la stat vor compensa pierderile suferite. 3.000 de euro acoperă o cantitate de 4,9 tone de roșii la un preț de 3 lei/kg. Adică, un fermier eligibil muncește să producă 5 tone de roșii, 3 tone trebuie să le vândă, să încaseze ajutorul de stat, iar restul de 2 tone , dacă nu le vinde și decide să le arunce, sunt acoperite financiar de banii încasați de la bugetul de stat.
Familia Curteanu trăiește exclusiv din agricultură. Ca să răspundă provocărilor din piață, Costin și soția sa cultivă și vânătă, pentru care există cerere pe piață, iar anul acesta au înființat prima cultură de pepeni, pe o suprafață de 60 de ari (6.000 mp).
„Am constatat că lubenița se dezvoltă bine la noi, că e solul nisipos, în lunca Oltului. Nu e tradiție la noi, dar încercăm. Aici este cel mai nordic punct din partea asta a Olteniei unde este cultivat pepenele”, spune fermierul.
Cultura de pepeni ridică însă câteva probleme: este atacată de păsări (ciori și coțofene) și a fost afectată în procent de 10% de grindina căzută în sudul țării, în seara zilei de 13 iunie. Ca să păzească pepenii de păsări, fermierul și soția sa sunt nevoiți să meargă, în fiecare zi, pe câmp, să facă zgomot, să le sperie. Din această cauză, nu-și permit să meargă la piață, la Râmnicu Vâlcea, cu dubița personală de 3,5 tone, ca să mai vândă din roșii. Se bazează pe clienți ocazionali, care cumpără cu kilogramul.
Ajutorul de stat pentru legumicultori este posibil să producă, așadar, efecte nedorite în piață. Fermierii au nevoie de ajutor financiar, dar, cel mai probabil, acesta ar trebui regândit. De pildă, banii să fie acordați celor care se înscriu în agricultura ecologică. 2024 este an electoral, politicienii nu vor avea curajul să ia o astfel de decizie, dar poate o vor face la anul: vor arăta că țin și cu consumatorii, care vor legume proaspete, din fermele românești, dar să fie curate, fără reziduuri de pesticide.
Inca un exemplu al politicilor economice dezastruase in care se dau subventii fara cap. Dupa Ministerul Agriculturii noi ar trebuie sa mancam NUMAI rosii din iunie pana in septembrie. Inca un exemplu ca trebuie creat un lant de furnizare profesionist si o planificare judicioasa in functie de nevoie a agriculturii si nu zeci de mii de fermieri are pun acelasi lucru si dupa aceea se presupune ca ei sa mearga in piata sa vanda. Numai in Africa vezi asa ceva. In Europa astfel de piete sunt in general in week-end-uri si sunt orientate catre produse bio, specialitati care in general sunt foarte scumpe si nu vanzari in masa pentru populatie.