Sursa foto: PlantVillage
Orzul este consumat din timpuri străvechi și era un aliment principal al gladiatorilor. Potrivit „Istoriei naturale” a lui Pliniu cel Bătrân, gladiatorii consumau în cantități atât de mari această cereală încât erau numiți „mâncători de orz”.
Orzul este o cereală integrală nutritivă, utilizată în diverse preparate, bogată în fibre și minerale benefice pentru sănătatea inimii, metabolism și digestie. Cea mai mare parte a orzului este folosită pentru malț mai degrabă decât pentru consumul integral. Orzul conține gluten, ceea ce îl face nepotrivit pentru cei cu boală celiacă sau sensibilitate la gluten, dar oferă numeroase beneficii pentru sănătate pentru ceilalți oameni, transmite Health.com.
Beneficii pentru sănătate:
Sănătatea digestivă: Orzul conține beta-glucani și inulină, fibre prebiotice care susțin bacteriile intestinale, reduc inflamația și pot preveni cancerul de colon. Fibrele solubile din orz ajută la prevenirea constipației, diareei, sindromului intestinului iritabil și a cancerului colorectal.
Scade colesterolul: Fibrele solubile, în special beta-glucanii, scad colesterolul LDL (rău) prin creșterea excreției de colesterol. Un studiu a arătat că 6,5 grame de beta-glucani din orz, consumate zilnic timp de patru săptămâni, au redus colesterolul LDL și non-HDL cu 7%.
Previne creșterea nivelului de zahăr din sânge: Fibrele și conținutul de beta-glucani din orz încetinesc digestia și previn creșterile de zahăr din sânge, alimentul fiind benefic pentru persoanele cu diabet. Studiile au constatat că orzul îmbunătățește răspunsul la glucoză și la insulină.
Reduce inflamația: Orzul poate reduce inflamația, în special la persoanele cu sindrom metabolic sau cu colesterol ridicat, datorită indicelui glicemic scăzut, beta-glucanului, amidonului rezistent și antioxidanților.
Valoare nutrițională
O cană de orz perlat fiert conține:
- 193 de calorii
- 44 g de carbohidrați
- 0,7 g de grăsimi
- 5 mg de sodiu
- 6 g de fibre (21% DV)
- 3,5 g proteine
- 25% din doza zilnică recomandată de seleniu
- 20% din doza zilnică recomandată de niacină
- 12% din doza zilnică de zinc
- 11% din doza zilnică de fier
Orzul este, de asemenea, bogat în fosfor, potasiu, calciu și magneziu, susținând sănătatea inimii, a oaselor, a mușchilor, a sistemului imunitar și a metabolismului.
Riscuri
Orzul conține gluten și fructani, care pot provoca probleme digestive, cum ar fi gaze și balonare, la persoanele sensibile sau la cele cu sindromul de intestin iritabil. Creșterea treptată a aportului de fibre și menținerea hidratării pot atenua aceste efecte.
Sfaturi de consum
Orzul se prezintă sub diverse forme, cum ar fi orzul decorticat, griș de orz, fulgi de orz, făină de orz și orz perlat. Acesta poate fi adăugat în salate, supe, tocănițe, terciuri, produse de patiserie sau poate fi folosit ca înlocuitor pentru orez sau paste făinoase.
Concluzie
Orzul oferă beneficii semnificative pentru sănătate, inclusiv o digestie îmbunătățită, scăderea colesterolului, un mai bun management al zahărului din sânge și reducerea inflamației. Cu toate acestea, nu este potrivit pentru cei cu sensibilitate la gluten sau cu sindromul de intestin iritabil.
Încorporarea orzului în mese poate îmbunătăți calitatea generală a dietei și poate sprijini prevenirea bolilor cronice.
Rețetă – polenta de orz a gladiatorilor
O rețetă de polenta de orz, nu foarte apetisantă, ce-i drept, a oferit tot Pliniu cel Bătrân. Mâncarea era servită frecvent de gladiatori.
Ingrediente:
- 2 căni de orz
- 1/4 cană de semințe de in
- 1/4 cană de mei
- 1 lingură de coriandru (măcinat, sau același total dacă folosiți semințe întregi)
- 1 linguriță de sare
Instrucțiuni:
Turnați orzul într-o tigaie și prăjiți-l la foc mic. După ce s-a răcit, se macină orzul până se obține o făină grosieră. Se macină semințele de in și mei, apoi se amestecă în orz, împreună cu coriandrul și sarea.
Se fierb trei litri de apă într-o oală, apoi se reduce focul la nivel mediu. Făina este presărată încet în oală, amestecând constant pentru a desface cocoloașe uscate. Continuați să amestecați timp de 15-20 de minute, până când polenta este omogenă în întregime.
Bucătarii antici din școlile de gladiatori adăugau și puțină apă cu cenușă (se punea cenușa într-o strecurătoare și se turna apa prin ea), dar cei care au recreat rețeta nu recomandă ingredientul.
