FOTO: Dreamstime/ Arrowsmith2
Cererea de orez crește rapid pe continentul african, dar producția internă nu ține pasul. Aproximativ 40% din consum este acoperit prin importuri, ceea ce înseamnă între 15 și 16 milioane de tone anual. Peste jumătate din aceste importuri vin din India, țară care în iulie 2023 a interzis exporturile de orez, declanșând panică în mai multe state africane.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
„Miniștrii africani au fost nevoiți să meargă în India pentru a negocia”, a spus Baboucarr Manneh, directorul general al Africa Rice, o organizație care încearcă să reducă dependența de importuri, citează The Guardian.
O fermieră din Coasta de Fildeș și momentul schimbării
Pentru Salmata Ouattara, anul 2023 a fost punctul de cotitură. În zona M’Be, la periferia orașului Bouaké, sezonul ploios aducea, până recent, ploi întârziate și, la scurt timp, inundații care distrugeau culturile. Mulți fermieri au abandonat pământurile, descurajați de producțiile instabile.
Ouattara nu și-a permis acest lucru. Veniturile din agricultură susțineau întreaga familie și acopereau cererile de ajutor din partea rudelor. Schimbarea a venit atunci când a aflat de conceptul „Smart Valleys” – o metodă care îi putea dubla producția și venitul.
„Înainte produceam 2 tone pe an și câștigam cel puțin 400.000 CFA”, povestește ea. „Dar imediat ce am pus în practică Smart Valleys, am obținut 4,5 tone, ceea ce înseamnă 900.000 CFA.”
Cum funcționează „Smart Valleys”
Programul, dezvoltat de Africa Rice și sprijinit în principal de Ministerul Agriculturii din Japonia, îi ajută pe fermieri să controleze mai bine apa pe terenurile lor, folosind canale pentru a reduce riscul de inundații și pentru a crește randamentele. În plus, încurajează diversificarea culturilor, astfel încât fermierii să nu depindă doar de orez.
Metoda este aplicată în special în văile interioare – zone fertile, aflate între coline, care rămân subutilizate din cauza gestionării precare a apei. Potrivit lui Elliott Dossou-Yovo, coordonatorul programului, aceste văi acoperă 190 de milioane de hectare în Africa Subsahariană, dar doar 10% sunt cultivate.
„În trecut, fermierii încercau să producă orez o singură dată pe an și eșuau”, explică Dossou-Yovo. Cu ajutorul echipei sale, terenurile nelucrate în sezonul uscat sunt cultivate cu alte plante, ceea ce aduce venituri suplimentare fermierilor.
De la dezvoltare regională la autosuficiență
Africa Rice a fost înființată în 1971, iar în 2009 și-a propus să dubleze producția de orez în zece ani. Obiectivul a fost atins, iar acum ținta este ca statele membre să devină autosuficiente până în 2030.
Pe un campus de cercetare de 800 de hectare, specialiștii testează soiuri, analizează semințe și lucrează cu un fond genetic de 22.000 de varietăți de orez. Finanțarea vine din partea Fundației Gates, Băncii Mondiale, Băncii Islamice de Dezvoltare, Băncii Africane de Dezvoltare și a statelor membre.
În anii ’60 și ’70, creșterea populației și a consumului au depășit ritmul producției alimentare, în special în vestul Africii. „Orezul este foarte popular pentru că se gătește ușor”, explică Manneh. „În trecut părea un aliment de lux, comparativ cu porumbul sau meiul. Acum, multe populații asociază rădăcinoasele și tuberculii cu sărăcia și preferă orezul.”
Inovații în nutriție
Echipa condusă de Sali Atanja Ndindeng dezvoltă soiuri adaptate pieței, dar și produse inovatoare. „Scopul nostru este să facem din orez nu doar un aliment bogat în energie, ci și în nutrienți”, spune acesta. Cercetătorii promovează orezul prefiert, care are un impact mai redus asupra glicemiei, dar care nu este încă popular în țări precum Coasta de Fildeș.
Tot aici se produce orez expandat, măcinat pentru a obține făină instant destinată copiilor, precum și biscuiți din orez îmbogățiți cu ghimbir, hibiscus, soia sau tamarind – ingrediente bogate în zinc și fier, menite să combată deficiențele nutriționale.
Obstacole și exemple de succes
În prezent, doar 20% din terenurile cultivate cu orez în Africa dispun de sisteme de irigații, restul depinzând de ploi imprevizibile. Există însă și exemple pozitive: Tanzania este autosuficientă și exportă în estul Africii, iar Nigeria este aproape de acest obiectiv.
Pentru Salmata Ouattara, schimbarea a fost vizibilă nu doar în cifre, ci și în viața de zi cu zi. „M-au primit, m-au ghidat și le mulțumesc”, spune ea, convinsă că știința i-a transformat viitorul.
