foto @Pixabay
- Lansarea programului INVESTALIM, în 2023, a fost făcută de guvernul Ciolacu folosind tertipuri juridice pentru a evita notificarea Comisiei Europene, care ar fi putut desființa sau anula ajutorul de stat.
- Mai mult, motivarea programului are la bază un mix de argumente, ”o shaorma cu de toate”, de la reducerea deficitului comercial cu produse agroalimentare, până la creșterea locurilor de muncă și salvarea unor beneficiari de la faliment, totul pentru a justifica acordarea unor sume uriașe unor clienți politici ai PSD.
- Operațiunea guvernamentală din 2023 nu asumă indicatori de performanță și garanții de calitate. De pildă, cu cât va scădea deficitul comercial? Cu cât va scădea șomajul? Cum va crește calitatea alimentelor față de nivelul actual?
- Guvernul Bolojan a suspendat în 7 iulie alocarea banilor de la bugetul de stat al României pentru Programul INVESTALIM, în valoare totală de 590.000.000 de euro.
- G4Food a demonstrat că suspendarea programului are însă un efect slab în ce privește reducerea cheltuielilor publice. Din valoarea schemei totale, statul trebuie să plătească 437.576.241,2 euro ( 75% ), pentru a onora acordurile de finanțare deja încheiate și care nu intră sub incidența legii privind unele măsuri fiscal-bugetare asumată de guvern.
OUG 65/2023
30 iunie 2023. În ședința de guvern este adoptată Ordonanța de Urgență nr. 65 ”pentru aprobarea Programului național de dezvoltare și susținere a industriei alimentare INVESTALIM aferent perioadei 2023-2026”. Valoarea schemei: 590.000.000 de euro. OUG a fost publicată în aceeași zi în Monitorul Oficial, nr. 604. Prin această decizie, PSD, partid care guverna în coaliție cu PNL, și-a afirmat ”patriotismul alimentar”, un derivat al ”patriotismului economic” clamat de Marcel Ciolacu.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
În motivarea OUG 65/2023, ni se pune sub ochi un mix de argumente, cam tot ce au găsit juriștii guvernamentali la îndemână pentru a convinge opinia publică de faptul că nu mai trebuie așteptat nicio zi în plus pentru a adopta OUG și a promova INVESTALIM.
E acolo pandemia COVID-19, e agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, sunt invocate creșterile de prețuri ale materiilor prime agricole, perturbarea fluxurilor comerciale, etc. Mă mir că juriștilor le-a scăpat perspectiva istorică: de ce nu și foametea din 1947? Citești și te sperii: fără INVESTALIM, vine apocalipsa agroalimentară în România!
Iată pasajul argumentativ menit să alarmeze puternic la momentul respectiv:
”Nepromovarea în regim de urgență a prezentului act normativ poate avea, fără a se limita la, consecințe negative asupra cererii pe toate piețele importante, întreruperea contractelor și a proiectelor existente, având drept rezultat negativ scăderi ale cifrei de afaceri a companiilor românești din domeniul industriei alimentare, perturbări ale lanțurilor de aprovizionare, în special în ceea ce privește inputurile, materiile prime și produsele, perturbarea asigurării hranei pentru populație, a menținerii și creșterii locurilor de muncă, asigurării securității alimentare, cu efecte majore și dificil de cuantificat pe termen mediu și lung asupra capacității de gestionare și guvernare a societății românești în ansamblu.
Întrucât elementele prezentate definesc un context excepțional și vizează interesele economice ale României, având în vedere că statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea continuării activității economice” …
Deci, avem OUG 65/2023, actul legislativ prin care Marcel Ciolacu, premier și președinte PSD, promitea că va ține la distanță marasmul alimentar. Era nevoie numai de atât, de o nimica toată, de o oarecare sumă, una de peste o jumătate de miliard de euro din bugetul public, din banii tuturor, adică, în ciuda unui deficit bugetar enorm, de peste 6,5%, al treilea la nivel UE. Și Guvernul Ciolacu a băgat mâna adânc în bugetul public și a scos 590.000.000 de euro, angajament bugetar, pe trei-patru ani, pentru a ne scăpa de foame.
Ajutoarele de stat/Art. 107 și 108 din Tratatul de funcționare a UE
Ajutoarele de stat sunt reglementate la nivelul Uniunii Europene, prin Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, și trebuie, cu anumite excepții, notificate Comisiei Europene, înainte să fie aprobate de statele membre.
Art. 107 prevede, la alineatul 1:
”Cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”.
UE permite totuși anumite derogări, la alineatul 2:
(a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiția ca acestea să fie acordate fără discriminare în funcție de originea produselor;
(b) ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare;
și alineatul 3)
Pot fi considerate compatibile cu piața internă:
(a) ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forței de muncă extrem de scăzut, precum și a regiunilor prevăzute la articolul 349, avându-se în vedere situația lor structurală, economică și socială ( Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica, Reunion, Saint-Barthelemy și Saint-Martin, insulele Azore, Madeira și Canare );
(b) ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru;
(c) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun;
(d) ajutoarele destinate să promoveze cultura și conservarea patrimoniului, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale și de concurență în Uniune într-o măsură care contravine interesului comun;
(e) alte categorii de ajutoare stabilite prin decizie a Consiliului, care hotărăște la propunerea Comisiei.
La art. 108, alineatul 3, sunt prevăzute următoarele:
”Comisia este informată în timp util pentru a-și prezenta observațiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. În cazul în care apreciază că un proiect nu este compatibil cu piața internă în conformitate cu dispozițiile articolului 107, Comisia inițiază fără întârziere procedura prevăzută la alineatul precedent ( desființarea sau modificarea ajutorului de stat, sesizarea directă a Curții de Justiție a Uniunii Europene!, n.m. ). Înainte de pronunțarea unei decizii finale, statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate”.
Statele membre sunt așadar obligate să notifice C.E. și să aștepte acordul executivului european. În caz contrar, riscă să fie citate la CJUE, care poate declanșa procedura de infrigement.
Ajutoarele regionale pentru investiții / Regulamentul 651/2014
Pe baza art. 107 și 108, din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, Comisia Europeană a elaborat și adoptat ”Regulamentul 651 din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat”.
Articolul 14 al acestui document se numește ”Ajutoarele regionale pentru investiții”. La alineatul 1 este prevăzut că:
”Măsurile de ajutor regional pentru investiții sunt compatibile cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (3) din tratat și sunt exceptate de la obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la prezentul articol și în capitolul I”.
Aici, juriștii guvernului Ciolacu au fost dibaci, buni cunoscători ai legislației europene. Au știut că există Regulamentul 651/2014, care oferă posibilitatea legală de a ocoli notificarea Comisiei Europene, pentru a scoate din bugetul de stat 590.000.000 de euro, o sumă uriașă, și a o pune la bătaie pentru companiile din industria agroalimentară din România.
Regulamentul european menționat mai sus este invocat chiar la începutul OUG, în articolul 3:
”(1) Acordarea ajutoarelor de stat pentru stimularea investițiilor în industria alimentară în cadrul Programului se face cu respectarea prevederilor art. 14 privind ajutorul de stat regional de investiții din Regulamentul (UE) nr. 651/2014 și este exceptată de la obligația notificării Comisiei Europene.
(2) Comisia Europeană este informată în termen de 20 de zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, potrivit prevederilor Regulamentului (UE) nr. 651/2014, anexa II”.
Este mai puțin important dacă guvernul Ciolacu a informat în iulie 2023, Comisia Europeană. Ce era cel mai important pentru autoritățile de la București, evitarea notificării C.E., a fost bifat. Aparent, conștiința guvernamentală a fost salvată de la maculare.
Stația ultimă a patriotismului alimentar
Mai sunt valabile însă argumentele de anvergură națională în cazul reorientării către o perspectivă regională? OUG 65/2023 a fost motivată prin realități economice și comerciale naționale, nu regionale. În art. 3, guvernul Ciolacu a făcut o fandare și a intrat pe domeniul regional/județean. În acest caz, motivarea la nivel național cade. Deficitul comercial cu produse agroalimentare este al României, nu al unei regiuni sau alta. Perspectiva regională schimbă radical scopul programului INVESTALIM. Juriștii au schimbat macazul legislativ, ca să justifice ocolirea notificării C.E., este cât se poate de limpede. O eventuală notificare ar fi fost riscantă pentru promovarea INVESTALIM. Ar fi existat posibilitatea ca funcționarii de la Bruxelles să desființeze ajutorul sau să-l modifice.
O firmă ca Vivendi Food SRL, al cărei sediu a fost inițial în Slatina, orașul de reședință al județului Olt, fief politic al baronului PSD, Paul Stănescu, nu ar mai fi încasat aproape 50.000.000 de euro de la bugetul de stat, cea mai mare sumă acordată prin INVESTALIM. Firma a fost cumpărată recent de Grupul Carmistin, în ale cărui conturi vor intra banii din bugetul de stat.
O altă firmă, Fabrica de Zahăr Premium din Luduș, județul Mureș, condusă oficial de Mihaela Neagu, o abonată la contracte cu bani publici și foarte apropiată de același Paul Stănescu, nu ar mai fi primit 10.000.000 de euro de la bugetul public.
Prin notificarea Comisiei Europene, cei 20 de beneficiari selectați, zice-se din pixul ministrului Agriculturii, Florin Barbu, nu ar mai fi primit peste 430.000.000 de euro, 75% din valoarea schemei de ajutor de stat.
Printre acestea, și compania Barret Family SRL, cu sediul în județul Vâlcea, dar controlată de un om de afaceri din Prahova, Victor Iancu, care încasează aproape 47.000.000 de euro.
Firma Aaylex One SRL, care deține brandul Cocorico, din județul Buzău, fief al lui Marcel Ciolacu, în 2023, poate nu ar fi primit peste 22.500.000 de euro de la bugetul de stat.
Comisia Europeană ar fi răspuns probabil că valoarea ajutorului de stat este prea mare și că investițiile ”denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”, art. 107, TFUE.
Din cei 37 de aplicanți aprobați de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale/Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, 20 de beneficiari își pot derula liniștiți proiectele finanțate de la bugetul de stat. Decizia guvernului Bolojan de suspendare se referă la aplicanții care nu au încheiat încă acorduri de finanțare. 17 aplicanți aprobați stau, deocamdată, pe tușă.
Grosul banilor, peste 430.000.000 de euro ( 75% ) din program, trebuie plătiți. Din ”shaorma cu de toate” a argumentelor pentru promovarea OUG 65/2023 și a aprobării INVESTALIM vor putea fi bifate următoarele: salvarea contractelor și a proiectelor existente ( dinainte de 2023 ), ale celor 20 de beneficiari, evitarea scăderii cifrei de afaceri a acelorași 20 de companii românești, eventual menținerea unor locuri de muncă sau creșterea acestora. Adică, beneficii în primul rând pentru cele 20 de firme.
Aici ajunsese INVESTALIM, după doi ani de la lansare: la 37 ( 17 sunt în așteptare, vor încasa numai dacă se reia programul suspendat de guvernul Bolojan ) de firme românești alese de MADR/AFIR să salveze România de la apocalipsa agroalimentară, să scadă deficitul comercial, să asigure securitatea alimentară a populației, ”cu efecte majore și dificil de cuantificat pe termen mediu și lung asupra capacității de gestionare și guvernare a societății românești în ansamblu”, cu au dat-o juriștii din tastatură.
Tot ei au scris, chiar în capul OUG 65/2023, că ”Industria alimentară este una dintre cele mai mari industrii ale României, cu o valoare a producției de miliarde de euro și cu o lungă tradiție în ceea ce privește aprovizionarea sectorului alimentar cu produse de calitate. Această industrie, formată dintr-un număr mare de întreprinderi…”.
Din ”numărul mare de întreprinderi …”, guvernul Ciolacu a ales 37 de ”eroi”, cu o misiune grea, vezi motivarea OUG 65. O mână de antreprenori de-ai noștri, buni români, care își împart, unii mai mult, alții mai puțin, peste o jumătate de miliard de euro din bugetul României, de cinci ori mai mult decât schema aprobată cu fonduri europene.
”Patriotismul alimentar” este onorat cu bani publici, cu banii tuturor, fără rezultate certe în piață. Nimeni nu poate garanta că produsele subvenționate de stat vor fi cumpărate. Există o singură portiță: politicienii să oblige, prin diferite forme, hypermarketurile să cumpere marfa operatorilor economici autohtoni. Aici duce, de regulă patriotismul alimentar: cheltuirea unor sume uriașe din bugetul de stat pentru anumite firme ( iată, numai 37 alese în cadrul INVESTALIM ), apoi obligarea hypermarketurilor ca să cumpere produsele alimentare ale firmelor respective. Cu asta cercul se închide: banii publici cheltuiți clientelar pentru anumiți afaceriști conduc către îngenuncherea economiei de piață. Statul bagă mâna adânc în bugetul public, pentru un grup de beneficiari, apoi viciază economia de piață, parte vitală a unui sistem democratic, tot în interesul acelui grup de beneficiari. Cumpărătorii nu mai au libertatea de alegere: după ce li se ia banii din bugetul public, pentru conturile câtorva firme, ajung să găsească la raft o gamă redusă de produse. Patriotismul alimentar e reducționist, tinde să elimine toate celelalte surse de alimente: europeană și internațională. Gura consumatorului este acaparată de un număr mic de antreprenori naționali/regionali/locali.
G4Food nu respinge ideea de sprijinire financiară a afacerilor românești din industria agroalimentară de la bugetul de stat, însă pledează ca autoritățile să ofere în mod transparent indicatori de performanță. Cu cât estimează să scadă deficitul comercial cu produse agroalimentare? Câte locuri de muncă urmează să fie înființate? Cum va fi crescută cota de piață pe piețele externe? De ce un singur beneficiar primește o sumă de 50.000.000 de euro, mai mult de o treime din schema națională derulată cu fonduri europene? De ce sunt finanțate firme controlate de persoane urmărite penal, în trecut? De ce sunt pe lista beneficiarilor persoane cu conexiuni politice dovedite, chiar la vârful partidului care a promovat programul?
Un program național trebuie derulat cu anumite exigențe, care lipsesc INVESTALIM.
