Intru într-un magazin din comuna Sărățeni și cer o pâine produsă la o brutărie din sat. ”Nu avem”, îmi răspunde vânzătoarea. Aflu că funcționează totuși o brutărie, în sediul fostului CAP, care aparține fostului președinte, Dumitru Geană, devenit între timp cel mai mare fermier din sat, actualul primar fiind ginerele său. Numai că pâinea din brutăria celui mai mare fermier nu ajunge pe rafturile magazinelor din sat. Pâinea este distribuită micilor proprietari care au arendat terenurile celui mai mare fermier. Sătenii renunță la o anumită cantitate de cereale, cuvenită prin contract, și primesc în schimb, zilnic, porția de pâine.
”Pâinea vine de la București” îmi spune vânzătoarea, punând pe tejghea o franzelă albă, cum găsești în orice butic din orice oraș. ”Costă 1 leu”.Iau pâinea, o pun într-un pungă inscripționată cu un emoticon zâmbăreț și ies.
Fermierul Ion Bănică, unul dintre cei câțiva fermieri care lucrează sub 100 de ha de teren agricol, e nemulțumit că în satul său nu mai coace nimeni pâine cu maia ca în anii copilăriei sale. ”E brutăria fermierului Mitică Geană, la fostul CAP, dar nu produce pentru toată lumea. Aș vrea să fac eu o brutărie mică, să angajez pe cineva și să facă pâine ca altădată. Mama mea cocea o pâine sâmbătă seara și aveam din pâinea aia toată săptămâna. Știu, degeaba sunt nemulțumit, dacă nu acționez eu. Cine să acționeze? Pâinea vine de la București” recunoaște Ion Bănică.
Cea mai mare parte a recoltei de cereale din comuna Sărățeni este vândută de fermieri, direct din câmp. Până acum câțiva ani, principalul tarder era compania americană Cargill, care s-a retras și în locul acesteia a venit o companie austriacă. În zonă activează și o firmă românească, de calibru mic.