FOTO: Dreamstime/MNStudio
Duminică dimineață, curțile bisericilor de rit vechi și străvechi din Tulcea se umplu de coșuri pline cu bucate pascale. Preparatele sunt aduse de credincioși pentru a fi sfințite de preoți la finalul slujbei din prima zi de Paști, transmite Agerpres.
Spre deosebire de credincioșii români, care sfințesc ouăle și cozonacii în noaptea de Înviere, rușii lipoveni și ucrainenii practică ritualul dimineața. Slujba are loc duminica dimineață și este urmată de sfințirea bucatelor.
Ouă sfințite fără coajă, păstrate în pânze curate
„La rușii lipoveni, ouăle sunt decojite înainte de sfințire”, spune cercetătorul Alexandru Chiselev. Cojile nu sunt aruncate, deoarece sunt considerate sfințite.
La ucraineni, cojile erau păstrate în pânze curate, împreună cu oasele de miel sau de pește. Acestea se foloseau în ritualuri de protecție și vindecare.
Inițial, toate coșurile cu bucate erau așezate direct pe pământ, iar preoții le sfințeau în aer liber. „Bucatele nu pot fi consumate decât după consacrare, pentru că sunt o ofrandă”, explică etnograful.
La cele trei biserici starovere din orașul Tulcea, tradiția sfințirii bucatelor se păstrează și azi.
Focuri de Înviere și împușcături simbolice
În trecut, comunitățile din județ obișnuiau să aprindă focuri de Înviere. La Sfântu Gheorghe, oamenii trăgeau focuri de armă pentru a alunga răul și forțele negative.
„Este o practică simbolică, cu rădăcini similare celor din ritualurile de Anul Nou”, spune cercetătorul Chiselev.
Elementele simbolice – focul, zgomotul, alungarea răului – sunt comune atât Paștelui, cât și Anului Nou. Ambele au un tipar ritualic centrat pe reînnoire și protecție.
În cazul Paștelui, acestea sunt completate de mesajul creștin al Învierii.
Lipovenii din Tulcea, urmașii refugiaților ruși din secolul al XVII-lea
Județul Tulcea găzduiește cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din România. Peste 40% din această minoritate locuiește aici.
Strămoșii lor au părăsit Rusia în urma Schismei din Biserica Oficială, provocată de reformele religioase ale țarului Alexei Mihailovici și patriarhului Nikon.
Refugiații și-au construit propriile biserici în localități precum Sarichioi și Jurilovca. Acestea sunt astăzi martore ale unei spiritualități păstrate de-a lungul secolelor.
