Le putem sota, coace pe plită sau în cuptor, găti ca un stir-fry sau pané, ciupercile nu ajung niciodată să se ardă sau să fie prea gătite. Și nici să devină tari sau să se usuce excesiv. La finalul oricărui proces de gătire, ciupercile vor fi aproximativ la fel ca la începutul acestui proces.
Acest lucru se datorează structurii unice a fungilor și a fost testată de către America’s Test Kitchen. Pereții celulari ai ciupercilor sunt compuși din chitină, un polizaharid care poate rezista la temperaturi ridicate, prezent și în carapacea unor insecte.
Conținutul de chitină al ciupercilor le permite să fie gătite un timp îndelungat fără să se descompună, așa cum se întâmplă cu alte alimente. În plus, ciupercile conțin și o foarte mare cantitate de apă, care contribuie și ea la această caracteristică.
Experimentul a constat în gătirea împreună la vapori a unei bucăți de carne de vită, un dovlecel și o felie de ciupercă într-un vas de fontă timp de 45 de minute. Dovlecelul a devenit o pastă prea fiartă, carnea de vită a devenit tare, uscată și gri, iar ciuperca a rămas perfect fragedă.