Sursa foto: Pexels
Altoirea, una dintre cele mai vechi și eficiente tehnici utilizate în agricultură, a revoluționat modul în care grădinarii și fermierii obțin plante mai productive, mai rezistente și cu caracteristici unice. Această tehnologie tradițională nu doar că îmbină trecutul cu prezentul, dar îmbunătățește semnificativ calitatea și diversitatea recoltei.
Patru etape pentru crearea unor noi soiuri de plante
Procesul de altoire implică mai multe etape-cheie care asigură succesul și calitatea noilor varietăți:
- Colectarea germoplasmei
Resursele genetice, precum semințe sau țesuturi, sunt adunate din colecții de ecotipuri, plante indigene și populații experimentale. Aceste resurse sunt selecționate în funcție de caracteristicile dorite, cum ar fi rezistența la condiții dificile sau capacitatea de producție sporită. - Evaluarea în pepiniere
Specimenele colectate sunt plantate și monitorizate atent pentru identificarea trăsăturilor valoroase, precum vigoarea, rezistența sau potențialul de producție. - Polenizarea
Această etapă include:- Autopolenizare – Transferul polenului în cadrul aceleiași plante.
- Polenizare încrucișată – Transferul polenului între plante diferite.
- Tehnici de selecție și încrucișare
- Selecția în masă: Alegerea plantelor cu trăsături dorite din populații mari.
- Selecția recurentă: Urmărirea și selectarea repetată a trăsăturilor în mai multe generații.
- Încrucișare la vârf: Adăugarea unei trăsături noi pentru îmbunătățirea unui soi existent.
- Dezvoltarea soiurilor sintetice: Selectarea și încrucișarea unui număr mare de plante promițătoare, urmată de testarea progeniturilor în diverse medii.
Aceste etape contribuie la crearea unor plante care oferă randamente ridicate și rezistență sporită la condiții adverse.
Plantele clonale și beneficiile înmulțiri asexuate
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Un alt proces deosebit de util în agricultură este înmulțirea asexuată, care presupune producerea de plante clonale prin utilizarea părților vegetative (tulpini, frunze sau rădăcini). Descendenții astfel obținuți sunt identici genetic cu planta-mamă. Această metodă este ideală pentru hibrizii sterili sau pentru specii diferite, dar necesitatea protejării plantelor-mamă de boli este esențială, deoarece acestea pot fi transmise prin înmulțire.
În timpul micropropagării – tehnica de cultivare a țesuturilor la scară mică – pot apărea modificări genetice. Aceste schimbări sunt uneori benefice, ducând la plante mai rezistente, dar pot fi și dăunătoare.
Procesul include următoarele etape:
- Alegerea plantelor-mamă.
- Cultivarea părților vegetative în laborator pentru formarea de lăstari noi.
- Înrădăcinarea lăstarilor.
- Transplantarea acestora în sol.
