Brozba / Sursa foto: Wikimedia
Ce este „brozba”, rădăcinoasa aproape necunoscută cultivată în doar câteva comunități din Banatul colinar și montan? Organizația WWF și Lucian Dragomir, producător de legume, consideră că aceasta este „leguma viitorului”.
„Brozba” sau „Rutabaga” este o rădăcinoasă cultivată în special în nordul Europei (nap suedez), adusă în Banat de comunitățile slovace și care, de mulți ani, hrănește multe familii din câteva sate. Este o încrucișare naturală între nap și varză și, cu toate că mult timp a fost un ingredient de subzistență, versatilitatea ei o poate transforma într-un alt produs local de succes.
Lucian Dragomir, producător de legume bio din Brașov și unul dintre promotorii acestei legume, povestește: „Colaborez de mai bine de 2 ani cu Oana Mondoc şi Alina Floroi, sufletele uriaşe din spatele proiectului WWF desfăşurat în Armeniș – „Sat bătrân, Caransebeş – WE WILDER”. De mai bine de 10 ani, cele două minunate activiste de mediu consiliază şi coordonează cam toţi micii producători din această zonă, desfășurând o sumedenie de proiecte pe subiectul agricultură sustenabilă cu rezultate palpabile şi măsurabile.
Mă simt onorat că am făcut parte dintr-un asemenea proiect ce viza legumicultura ecologică. Cu această ocazie am gustat şi am aflat de singura legumă, borzba, care se poate cultiva pe culmile înalte a zonei cunoscute sub numele de Cornereva, la circa 800-1000 de metri altitudine!
Aici, în afara zootehniei, oarecum înfloritoare fără a intra în subtilități socio-politice, se cultivă la nivel strict de subzistenţă această legumă versatilă pe care am regăsit-o în supe/ciorbe, tocănuri, murături şi chiar deserturi”.
Crudă, Brozba, are textura unei gulii, dar cu un gust mai moderat
„Stârnit de aceste lucruri am început să întreb cetăţeni mai bine pregătiţi decât mine în domeniul legumiculturii şi în special pe cei cu domiciliul mai înspre nordul Europei. Am aflat lucruri uimitoare:
Numele de scenă rutabaga, Nap suedez, Nap Alb (zonele britanice), familia Brassica. De aici porneşte toată tevatura cu încadrarea la ce «scară de bloc» să o alocăm exact. Mama natură a făcut o hibrizare, proces perfect natural şi firesc care a dus bio-diversitatea la nivelul pe care credem că-l ştim, combinând gene de la familia verzei cu cele de la familia napului! Fix de la această fericită încrucişare face ca această legumă să fie atât de versatilă prin blidele popoarelor din partea rece-temperată a Europei. Tări precum Scoţia, Suedia, Danemarca au preparate cu mâncare traditională specifice zilelor fiecărei naţiuni a căror vedetă este Rutabaga/Brozba.
Crudă, Brozba, are textura unei gulii, dar cu un gust mai moderat în ceea ce priveşte astringenţa, iuţeala de asemenea este aproape inexistentă, aici un factor determinant avându-l şi cantitatea de apă din ciclurile de cultură. Gătită, fiartă ori coaptă, alăturată unei smântăni grase ori a unui unt clarifiat, această legumă se transformă într-un nor fin şi delicat.
Legumă adaptabilă oricăror condiţii climaterice, cald ori rece, cu menţiunea unei bune hidratări si că iubeşte solurile bine aerisite şi bogate în humus. Răsadul aflat în faza de minim 3 frunze definitive poate suporta geruri de – 15 grade Celsius. Un amănunt care m-a fascinat, Islanda cultivă la scară largă şi cu succes această legumă. Nivelul de irigaţii dă mărimea, chiar succesul economic, acestei legume.
Din fericire încă nici o companie producătoare de imputuri de agricultură nu a dezvoltat vreun produs de tip ierbicid, killocid, pentru această plantă, fapt care îmi lasă o fărâmă de speranţă pentru viitorul alimentar al omenirii!”, a adăugat Lucian Dragomir.
Brozba ar fi ajuns în Banatul colinar şi montan adus de către comunitatea slovacă care s-a aciuat acolo. Acum păstrătorii bazei genetice sunt Matei Daba şi Stana lui Cioană din satul Ohaba din Cornereva, Caransebeş şi se pare că leguicultorii din Armeniş încep să se mobilizeze pentru ca în anul 2025 această legumă, ignorată sau uitată, să devină o mică aventură cu caracter economic.
